Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/358-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Adaptarea copilului la colectivitate
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 38, Septembrie 2016


Interviu: Cristi Iliuţă, somelier Little Texas
Un start de nota 10 la începerea școlii
Psoriazis: cauze și metode de tratament
CT – COMPUTER TOMOGRAFIA
Celulita – duşmanul multor femei
Adaptarea copilului la colectivitate
Paşaport către neuitare
Cȃnd ȋngerii pictează
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu”

Adaptarea copilului la colectivitate

 

 Autor: lector univ. doctor Monica Mihăilă, Clinica Psiharmony


Deoarece suntem în luna septembrie şi mulţi dintre copii vor începe gradiniţa sau şcoala, considerăm necesar să aducem în prim plan problematica adaptării copilului la colectivitate. Ne preocupă în mod special adaptarea acestuia atunci când intră pentru prima dată în colectivitate, la grupa mică de gradiniţă sau în clasa pregătitoare de şcoală.

Sunt mai mulţi factori care definesc buna adaptare a celui mic: tiparul de ataşament care este format în mica copilărie; raportarea intrinsecă a părintelui la colectivitate chiar dacă nu este direct exprimată copilului; raportarea verbală-directă a părintelui la colectivitate şi congruenţa raportării; alegerea potrivită a grădiniţei/şcolii şi educatorului/învăţătorului în raport cu aşteptările, valorile şi nevoile părinţilor şi copiilor.

Putem afirma că adptarea copilului începe cu mult înainte de a intra în colectivitate prin formarea personalităţii sale de către familie prin tipare de ataşament şi atitudini.

Tiparul de ataşament poate fi de patru feluri:

1. Ataşamentul securizant şi autonom - liber să te conectezi, să explorezi şi să reflectezi. Aici avem copii care afişează un echilibru flexibil. Mama nu aşteaptă şi nici nu cere ca ea să fie în atenţia copilului. La saşe ani aceşti copii sunt deschişi din punct de vedere emoţional. Ei pot vorbi cu uşurinţă despre sentimentele de separare şi îşi pot imagina o soluţie constructivă la această criză. După reîntâlnirea cu părinţii pe care îi primesc cu căldură, schimburile verbale cu aceştia sunt fluente, echilibrate. Evident sunt foarte adaptabili la colectivitate. Acest tipat este format de atitudinea echilibrată a părinţilor şi NU este înnăscut, ci format în primii ani de viaţa în familie.

2. Ataşament evitant, care respinge. Copiilor evitanţi le lipsesc resursele şi flexibilitatea. La 6 ani sunt capabili să definească tristeţea trăită la separare, dar nu-şi pot imagina o soluţie pentru criza separării. La întalnirea cu mama, ea este ignorată subtil, iar interacţiunile lor după întâlnire sunt restricţionate, lăsând toată iniţiativa părintelui, conversaţia stagnează, iar discuţile sunt impersonale.

3. Ataşament ambivalent şi preocupat. Copiii ambivalenţi implică o amplificare a afectului în care ei se pot concentra exclusiv pe mamă. Agăţându-se de ea, împotrivindu-se furioşi sau în mod alternativ pasiv, neajutoraţi, aceşti copii sunt extrem de greu de consolat. La 6 ani oscileazǎ între exprimări intense ale nevoii şi furiei. Cu privire la separare, copiii ambivalenţi sunt vulnerabili, neliniştiţi şi tulburaţi.

4. Ataşamentul dezorganizat şi lipsit de soluţie – cicatrice ale traumei şi pierderii. Copiii mici dezorganizaţi şi dezorientaţi au comportamente bizare, inexplicabile, conflictuale sau disociate faţă de mamă. Răspunsul lor apare ca urmare a prezenţei unui părinte înspăimântător, în faţa căruia se simt în pericol. Când vine vorba de separare, aceşti copii devin tăcuţi, perturbaţi, supăraţi, iraţionali şi, uneori, prezintă dezorganizare în limbaj sau comportament.

Cât priveşte atitudinea părintelui faţă de grădiniţă şi scoală trebuie analizată cu atenţie reacţia internă a părintelui de când era el copil, dar şi reacţia verbal negativă. Trebuie evitată prezentarea grădiniţei, şcolii ca pedeapsă sau ca un rău necesar. Totodată trebuie ales locul şi omul potrivit în raport cu aşteptările părinţilor şi personalitatea copilului.

Vă dorim un an şcolar bun, plin de realizari!

 

Clinica Psiharmony

Iaşi, Sos. Nicolina, Nr. 13, Bl. 938, Mezanin

www.cabinet-psihoterapie-psihologie-iasi.ro

0724.076.855