Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/140-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Cǎlǎtor în timp la Ibida
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 18, noiembrie 2014


La taifas cu vremea
Sfântul Nectarie Taumaturgul
NOU la Arcadia – Maximus de la Pollogen, aliatul frumuseții fără vârstă
Terapia Vampirilor sau rejuvenarea tisulară cu factori de creştere autologi
Casa memorialǎ Eusebiu Camilar
Culori dincolo de umbre
Muzeul de etnografie din Botoşani
Cǎlǎtor în timp la Ibida
Albena – vacanţǎ la superlativ
Frumuseţi de lângǎ noi: Ferestre către cer la Zǎplaz

Cǎlǎtor în timp la Ibida

 

Privită de sus, şoseaua pare o panglică cenuşie care se strecoară printre pădurile din valea Slavelor, pe de o parte, şi cele ale Babadagului, de partea cealaltă. Un indicator în centrul satului Slava Rusă arată „Cetatea Ibida – 2 km”. Traversezi un mic pod construit peste pârâul Slava şi cetatea îşi desfăşoară dintr-o dată zidul de incintă, invitându-te să pătrunzi într-o altă dimensiune. Casa arheologilor este situată la baza pantei unde începe urcuşul spre cetate şi face trecerea dinspre prezentul cu asfalt către trecutul cu piatră şi dale albe şi lucioase. În casă vei găsi întotdeauna pe cineva care să-ţi ofere o scurtă călătorie în timp. O echipa omogenă de arheologi, istorici, antropologi şi biologi te ajută să descoperi secretele cetăţii. Dacă îi întrebi, o să-ţi spună că vin din toate colţurile ţării, din Iaşi, Tulcea, Bucureşti sau Cluj, dar că, pentru o vară, la Ibida, devin cu toţii dobrogeni.
Ca orăşean vremelnic eliberat de stresul biroului, liniştea cetăţii ţi se poate părea asurzitoare. Nu numai suprafaţa sitului, dar şi înălţimea zidurilor te lasă fără grai. Săpăturile au dezvelit până în momentul de faţă două turnuri. Privindu-le, încerci să te imaginezi soldat solitar făcând de strajă. Vezi apoi străzi antice, cu dale mari şi păstrate foarte bine. Arheologii îţi vorbesc despre vremurile agitate din perioada romană şi bizantină, despre goţii care au distrus la un moment dat cetatea, despre avarii care au pus şi ei la încercare destoinicia localnicilor. Ai ocazia să asişti, încântat, la descoperirea unor monede, a unor mânere de oglindă sau piepteni din os splendid lucraţi, ca să nu mai vorbim de amfore. Cetatea dă de fapt măsura dimensiunii în care ai intrat: este părăsită, dar pretutindeni sunt oamenii care nu mai sunt. Arheologii îţi arată câmpul şi-ţi spun că înspre miazănoapte se întinde cimitirul în care se odihnesc cei care au construit cetatea. Dacă nu ai obosit, mergi un kilometru spre vest si ai să descoperi unul dintre monumentele unice de la noi din ţară: un cavou de familie, cu o parte din acoperiş păstrată, cu urme încă vii de tencuială pictată.
Tot de la oameni vin poveştile locului, iar urechile le ascultă cu nesaţ: istorii cu arheologi, cu descoperiri, cu localnici. Eşti îndemnat să vizitezi mănăstirile lipoveneşti din împrejurimi, Uspenia şi Vovidenia, să afli tradiţiile celor care au locuit aici după oamenii care au populat cetatea. Lipovenii constituie un grup aparte: vorbitori de o limbă rusă arhaică, practicanţi ai ritului ortodox de stil vechi, purtând în zilele de sărbătoare brâiele multicolore cu ciucuri încinse peste cămăşile cu mâneci largi, ţin vii obiceiurile locului.
Îti iei apoi rămas bun de la arheologi, de la studenţi, de la localnici si îţi dai seama că, deşi ai făcut poze cu duiumul, cele mai frumoase amintiri rămân în minte şi în inimă. După ce ai revenit la birou, poţi afla mai multe despre ce ai văzut accesând www.arheologie-ibida.eu.
Lucreţiu Bârliba

Privită de sus, şoseaua pare o panglică cenuşie care se strecoară printre pădurile din valea Slavelor, pe de o parte, şi cele ale Babadagului, de partea cealaltă. Un indicator în centrul satului Slava Rusă arată „Cetatea Ibida – 2 km”. Traversezi un mic pod construit peste pârâul Slava şi cetatea îşi desfăşoară dintr-o dată zidul de incintă, invitându-te să pătrunzi într-o altă dimensiune. Casa arheologilor este situată la baza pantei unde începe urcuşul spre cetate şi face trecerea dinspre prezentul cu asfalt către trecutul cu piatră şi dale albe şi lucioase. În casă vei găsi întotdeauna pe cineva care să-ţi ofere o scurtă călătorie în timp. O echipa omogenă de arheologi, istorici, antropologi şi biologi te ajută să descoperi secretele cetăţii. Dacă îi întrebi, o să-ţi spună că vin din toate colţurile ţării, din Iaşi, Tulcea, Bucureşti sau Cluj, dar că, pentru o vară, la Ibida, devin cu toţii dobrogeni.

 


Ca orăşean vremelnic eliberat de stresul biroului, liniştea cetăţii ţi se poate părea asurzitoare. Nu numai suprafaţa sitului, dar şi înălţimea zidurilor te lasă fără grai. Săpăturile au dezvelit până în momentul de faţă două turnuri. Privindu-le, încerci să te imaginezi soldat solitar făcând de strajă. Vezi apoi străzi antice, cu dale mari şi păstrate foarte bine. Arheologii îţi vorbesc despre vremurile agitate din perioada romană şi bizantină, despre goţii care au distrus la un moment dat cetatea, despre avarii care au pus şi ei la încercare destoinicia localnicilor. Ai ocazia să asişti, încântat, la descoperirea unor monede, a unor mânere de oglindă sau piepteni din os splendid lucraţi, ca să nu mai vorbim de amfore. Cetatea dă de fapt măsura dimensiunii în care ai intrat: este părăsită, dar pretutindeni sunt oamenii care nu mai sunt. Arheologii îţi arată câmpul şi-ţi spun că înspre miazănoapte se întinde cimitirul în care se odihnesc cei care au construit cetatea. Dacă nu ai obosit, mergi un kilometru spre vest si ai să descoperi unul dintre monumentele unice de la noi din ţară: un cavou de familie, cu o parte din acoperiş păstrată, cu urme încă vii de tencuială pictată.

 


Tot de la oameni vin poveştile locului, iar urechile le ascultă cu nesaţ: istorii cu arheologi, cu descoperiri, cu localnici. Eşti îndemnat să vizitezi mănăstirile lipoveneşti din împrejurimi, Uspenia şi Vovidenia, să afli tradiţiile celor care au locuit aici după oamenii care au populat cetatea. Lipovenii constituie un grup aparte: vorbitori de o limbă rusă arhaică, practicanţi ai ritului ortodox de stil vechi, purtând în zilele de sărbătoare brâiele multicolore cu ciucuri încinse peste cămăşile cu mâneci largi, ţin vii obiceiurile locului.

 

Îti iei apoi rămas bun de la arheologi, de la studenţi, de la localnici si îţi dai seama că, deşi ai făcut poze cu duiumul, cele mai frumoase amintiri rămân în minte şi în inimă. După ce ai revenit la birou, poţi afla mai multe despre ce ai văzut accesând www.arheologie-ibida.eu.

 

Lucreţiu Bârliba