office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 38, Septembrie 2016


Interviu: Cristi Iliuţă, somelier Little Texas
Un start de nota 10 la începerea școlii
Psoriazis: cauze și metode de tratament
CT – COMPUTER TOMOGRAFIA
Celulita – duşmanul multor femei
Adaptarea copilului la colectivitate
Paşaport către neuitare
Cȃnd ȋngerii pictează
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu”

Cȃnd ȋngerii pictează

 

Mănăstirea Coşula, aflată la 20 de km de Botoşani, ȋn localitatea cu acelaşi nume, este construită în timpul domniei lui Petru Rareş, de către vistiernicul Mateiaş Coşolvei, ȋn 1535. Ȋn prezent, face parte dintr-un program de reabilitare şi includere în circuitul turistic, ȋntrucȃt mănăstirea este un adevărat tezaur de pictură murală şi fresce originale de mare valoare,  realizate în anii ctitoririi şi ȋn perioada următoare. De altfel, cromatica este un aspect ce o particularizează, “galbenul de Coşula” fiind, asemenea “albastrului de Voroneţ”, un simbol şi, ȋn acelaşi timp, o taină ȋncă nedescifrată; e ca şi cum ȋngerii au umblat la trusa de vopsele a pictorului iconar şi s-au apucat de făcut minuni. Lăcaşul mai este reprezentativ pentru arhitectura medievală moldovenească. Ȋnsuşi Nicolae Iorga amintea de frumuseţea mănăstirii, alături de Vorona, ambele aşezăminte fiind aflate ȋntr-un cadru natural care respiră linişte şi armonie patriarhală.

Lăcașul construit din piatră, garnisită pe la ferestre şi ocnițe cu brȃu de cărămidă – semne ale trăiniciei – este ridicat, precum o pavăză, pe un deal, de unde, de aproape cinci sute de ani străjuiește și apără creștinii locului. Mânăstirea s-a ridicat în vremurile grele, ȋntr-o zonă sălbatică, împădurită, departe de ochii lumii. Unul dintre momentele de cumpănă a fost atunci cȃnd, în 1775, austriecii au ocupat Bucovina, iar călugării de la alte lăcaşuri aflate sub ocupație s-au refugiat la Coșula, deşi mănăstirea n-a scăpat de trecerea puhoiului trupelor străine.


Mănăstirea Coşula este monument istoric, format din cȃteva obiective de patrimoniu naţional, considerate din punct de vedere religios, artistic sau cultural. Mai ȋntȃi, amintim de biserica avȃnd hramul Sf. Nicolae; deşi mică, este frumos proporţionată şi, dimpotrivă, creează impresia unui spaţiu generos, primitor, cu fruntea spre cer, ȋndreptată spre boltă şi turlă. Zidurile pictate iniţial se mai păstrează pe alocuri şi dau mărturie despre frumuseţea locului şi a măiestriei celor care au ridicat-o, astfel ȋncȃt ne putem da seama de calitatea istorică şi artistică a picturii. Casa Egumenească, ȋn schimb, deşi înscrisă pe lista monumentelor istorice, mai păstrează din ruine.


Alt obiectiv care a atras atenţia asupra mănăstirii, Turnul Clopotniță, este o construcție ce datează din secolul XIX, dar aşezată pe o fundație mai veche. Turnul este din piatră, de formă pătrată, iar grosimea zidurilor atinge 95 cm. Zidul de incintă este din secolul XVII şi are aproximativ aceeaşi grosime.


            Trapeza si cuhniile sunt şi ele incluse pe listă, chiar dacă nu a rămas prea mult din construcţia veche (se mai pot vedea fundațiile și un sistem de hrube), din cauza demolării clădirii inițiale, dar şi a umidităţii excesive. Arhondaricul, relativ nou, are la bază o construcție originală, asupra căreia s-a intervenit.


Cȃnd ȋngerii pictează şi umblă la culori cu mişcări mari de aripi, adună pe ziduri mult galben, de aur, de soare, de lumină veşnică, de foc ce nu arde; presară peste oameni şi pe boltă un drum cu trepte de văzduh, care urcă mereu, mereu… 

 

Luisa Ţuculeanu