office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 33, Aprilie 2016


Interviul lunii: PhD. Dr. Ioan Sorin Stratulat
Diabetul zaharat gestațional - o boală pentru două generații
TERAPIA TECAR
Stop ATCP!
Cai, zâmbet şi terapie - Centrul de Hipoterapie și Echitație „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”
Beneficiile legumelor de primăvară
Hipnoza un lucru real sau o ficţiune?
Carte: "Jurnalul unei fete greu de mulţumit" de Jeni Acterian
Mănăstirea din poiana pustnicilor
Casa argintarului din Bistriţa
Castelul Cantacuzino din Buşteni

Casa argintarului din Bistriţa

 

Monumentul istoric aflat în centrul vechi al Bistriţei, în apropiere de ansamblul Sugălete, este o construcţie reprezentativă pentru arhitectura oraşului din secolul al XVI-lea, fiind unul dintre cele mai ilustrative exemple privind tipul de locuinţă al patriciatului bistriţean ajuns acum la maxima sa înflorire.
Denumirea “Casa Argintarului” provine de la cele două potire sculptate în arcul ferestrei de la parter. Aceste cupe, de tipuri diferite, reprezentau simbolul breslei aurarilor, meșteșug foarte dezvoltat în Bistrița medievală. Imobilul a aparținut breslei sau a unui meșter aurar, fiind o locuință tipică cu ateliere la parter și camere de locuit la etaj.
          Planul casei s-a adaptat rigorilor parcelării oraşului medieval cu un front îngust la stradă de 10,5 m, corpul construcţiei fiind dezvoltat pe adâncime, rezultând un plan dreptunghiular alungit. Corpul original al clădirii are două niveluri, parter şi etaj, un acoperiş în două ape cu coama paralelă cu faţada. Parterul cuprinde trecerea carosabilă, cu boltă semicilindrică, în dreapta sa, la stradă, fiind două încăperi cu tavane boltite şi o alta situată în spatele scării. Scara de acces la etaj este deschisă direct din intrarea carosabilă, având o dublă rampă şi balustradă din zidărie. La etaj este holul folosit ca bucătărie şi trei camere de locuit - un Saal (sală) şi două dormitoare. Cele două camere mai mari au plafonul pe grinzi masive, în timp ce camera mai mică este boltită semicilindric.
Organizarea interiorului şi unele soluţii tehnice adoptate reflectă tendinţă de confort, în spiritul Renaşterii. Tendinţa de rafinament şi modelul renascentist se reflectă şi prin cele două faţade. Faţada principală are parterul dominat de portalul monumental cu deschidere semicirculară profilată, cu cheie de arc în volută şi imposte. Antablamentul de deasupra porţii, care nu conţine nici un înscris, este susţinut de pilaştrii canelaţi cu baze rectangulare şi capiteluri ionice. Replica portalului apare la ancadramentul de fereastră din dreapta frontului cu deosebirea că aici pilaştrii nu sunt canelaţi şi au baza compusă din console în formă de piramidă inversă.
Fereastra din axul median de la parter, este similară cu cele patru ferestre de la etaj, având ancadramente dreptunghiulare cu menouri şi traverse, cu profilatură în unghi drept în stilul Renaşterii, suprapuse de solbancuri şi cornişe ce se sprijină pe console în volută. Profilarea şi susţinerea acestor cornişe, modul de amplasare sunt unice în arhitectura civilă transilvăneană. Frontonul dinspre curte are la etaj trei ferestre cu ancadramente dreptunghiulare,  cu un menou şi o traversă, cu solbancul profilat, dar fără cornişă.
Analiza detaliilor compoziţionale, atrag atenţia asupra asemănării cu portalurile renascentiste ale bisericii evanghelice care sunt opera lui Petrus Italus de Lugano. Această asemănare, întăreşte ideea că arhitectul italian este cel care a întocmit şi proiectul faţadei de la Casa Argintarului, în perioada cuprinsă între 1560-1563, când el a stat la Bistriţa.
În prezent, după o nouă restaurare, clǎdirea gǎzduieşte Centrul German din Bistriţa.
Complexul Muzeal Bistriţa-Nǎsǎud
0263.211.063
www.complexulmuzealbn.ro

Monumentul istoric aflat în centrul vechi al Bistriţei, în apropiere de ansamblul Sugălete, este o construcţie reprezentativă pentru arhitectura oraşului din secolul al XVI-lea, fiind unul dintre cele mai ilustrative exemple privind tipul de locuinţă al patriciatului bistriţean ajuns acum la maxima sa înflorire.

 

Denumirea “Casa Argintarului” provine de la cele două potire sculptate în arcul ferestrei de la parter. Aceste cupe, de tipuri diferite, reprezentau simbolul breslei aurarilor, meșteșug foarte dezvoltat în Bistrița medievală. Imobilul a aparținut breslei sau a unui meșter aurar, fiind o locuință tipică cu ateliere la parter și camere de locuit la etaj.         

 

Planul casei s-a adaptat rigorilor parcelării oraşului medieval cu un front îngust la stradă de 10,5 m, corpul construcţiei fiind dezvoltat pe adâncime, rezultând un plan dreptunghiular alungit. Corpul original al clădirii are două niveluri, parter şi etaj, un acoperiş în două ape cu coama paralelă cu faţada. Parterul cuprinde trecerea carosabilă, cu boltă semicilindrică, în dreapta sa, la stradă, fiind două încăperi cu tavane boltite şi o alta situată în spatele scării. Scara de acces la etaj este deschisă direct din intrarea carosabilă, având o dublă rampă şi balustradă din zidărie. La etaj este holul folosit ca bucătărie şi trei camere de locuit - un Saal (sală) şi două dormitoare. Cele două camere mai mari au plafonul pe grinzi masive, în timp ce camera mai mică este boltită semicilindric.

 

Organizarea interiorului şi unele soluţii tehnice adoptate reflectă tendinţă de confort, în spiritul Renaşterii. Tendinţa de rafinament şi modelul renascentist se reflectă şi prin cele două faţade. Faţada principală are parterul dominat de portalul monumental cu deschidere semicirculară profilată, cu cheie de arc în volută şi imposte. Antablamentul de deasupra porţii, care nu conţine nici un înscris, este susţinut de pilaştrii canelaţi cu baze rectangulare şi capiteluri ionice. Replica portalului apare la ancadramentul de fereastră din dreapta frontului cu deosebirea că aici pilaştrii nu sunt canelaţi şi au baza compusă din console în formă de piramidă inversă.

 

Fereastra din axul median de la parter, este similară cu cele patru ferestre de la etaj, având ancadramente dreptunghiulare cu menouri şi traverse, cu profilatură în unghi drept în stilul Renaşterii, suprapuse de solbancuri şi cornişe ce se sprijină pe console în volută. Profilarea şi susţinerea acestor cornişe, modul de amplasare sunt unice în arhitectura civilă transilvăneană. Frontonul dinspre curte are la etaj trei ferestre cu ancadramente dreptunghiulare,  cu un menou şi o traversă, cu solbancul profilat, dar fără cornişă.

 

Analiza detaliilor compoziţionale, atrag atenţia asupra asemănării cu portalurile renascentiste ale bisericii evanghelice care sunt opera lui Petrus Italus de Lugano. Această asemănare, întăreşte ideea că arhitectul italian este cel care a întocmit şi proiectul faţadei de la Casa Argintarului, în perioada cuprinsă între 1560-1563, când el a stat la Bistriţa.În prezent, după o nouă restaurare, clǎdirea gǎzduieşte Centrul German din Bistriţa.

 

Complexul Muzeal Bistriţa-Nǎsǎud

0263.211.063

www.complexulmuzealbn.ro