Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/216-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
File de ierbar: Să răsară busuioc(ul)…!
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 25, Iulie 2015


Sfântul care aduce ploaia
Interviul lunii: Valy Ilieş
“Injecţia” de frumuseţe
Remodelare corporală pentru mămici
Beneficiile terapiei robot asistate
Pepenele roşu, antioxidantul de serviciu
Destinaţie culinară: Restaurantul Turnul de Apă
Leacuri din grădină: ceaiul de gălbenele
Biserica unui martir
Muzeul de Științe Naturale Piatra-Neamț
Cetatea de Scaun a Sucevei
File de ierbar: Să răsară busuioc(ul)…!
Locuri de poveste: La Medeleni…
Frumuseţi de lângă noi: Pietrele vii din Ţara Luanei
Senior Voyage – Tenerife

File de ierbar: Să răsară busuioc(ul)…!

 

Busuiocul este considerat o plantă sfântă, folosită de către preoţi mai ales la marile sărbători creştin-ortodoxe. Din el se prepară agheazma care se face la Bobotează, pentru sfinţirea anumitor locuri. Tot în această perioadă, fetele nemăritate îşi pot visa ursitul, cu ajutorul busuiocului. În mod tradiţional, s-a împământenit obiceiul ca în ajunul sărbătorilor fetele să-şi împodobescă părul, să-l poarte la brâu ori să-l pună sub pernă. Pe vremuri, fecioarele de la sat îşi împleteau cosiţele cu fire de busuioc şi răspândeau în jur un parfum delicat (care putea rivaliza, prin fineţea miresmei, cu oricare alt parfum de rang înalt din zilele noastre). De asemenea, vechile case cu prispă şi cerdac erau decorate cu bucheţele uscate, atârnate de grindă sau tufe mici, puse în ghiveci, la ferestre. Busuiocul se aşează şi la icoane ca sa atragă ajutorul divin asupra casei.
          Venit din Asia, planta este cultivată astăzi peste tot în lume. Este folosită până şi în bucătărie, ca mirodenie, mai ales la preparatele gătite în stil italian. Varietatea sa de arome porneşte de la “busuiocul anason”, special pentru dulciuri rafinate şi ceaiuri, până la tipul de “busuioc lămâie”, potrivit preparatelor din peşte.
Dincolo de importanţa religioasă, folclorică (de unde celebrele strigături care invocă existenţa plantei în viaţa de zi cu zi) ori gastronomică, busuiocul este recunoscut pentru efectele sale calmante şi liniştitoare. De aceea, se spune că este bine ca în camera de zi să existe câteva fire (urmând, astfel, modelul bunicilor noştri). Ca plantă de leac, busuiocul  e bun pentru liniştea sufletească (terapeutic, se foloseşte partea aeriană, culeasă în intervalul iunie-august, iar seminţele trebuie semănate, în prealabil, în dimineaţa Sf. Gheorghe, pe 23 aprilie, să aibă calităţi puternic-tămăduitoare), dar şi pentru partea trupească, împotriva gripei, a răcelii, bronşitei, a durerilor de cap, contra ulcerului gastric sau a infecţiilor urinare. E o plantă domnească, întrucât te regalează în adevăratul sens al cuvântului, oferind multiple îngrijiri şi opţiuni celui care îl foloseşte. Florile sale delicate, dispuse în coroniţe alb-rozii, te îmbată cu o aură binefăcătoare de arome şi parfumează întreaga grădină cu generozitate aristocratică.
                                                                                                               Luisa Ţuculeanu

 

 

Busuiocul este considerat o plantă sfântă, folosită de către preoţi mai ales la marile sărbători creştin-ortodoxe. Din el se prepară agheazma care se face la Bobotează, pentru sfinţirea anumitor locuri. Tot în această perioadă, fetele nemăritate îşi pot visa ursitul, cu ajutorul busuiocului. În mod tradiţional, s-a împământenit obiceiul ca în ajunul sărbătorilor fetele să-şi împodobescă părul, să-l poarte la brâu ori să-l pună sub pernă. Pe vremuri, fecioarele de la sat îşi împleteau cosiţele cu fire de busuioc şi răspândeau în jur un parfum delicat (care putea rivaliza, prin fineţea miresmei, cu oricare alt parfum de rang înalt din zilele noastre). De asemenea, vechile case cu prispă şi cerdac erau decorate cu bucheţele uscate, atârnate de grindă sau tufe mici, puse în ghiveci, la ferestre. Busuiocul se aşează şi la icoane ca sa atragă ajutorul divin asupra casei.         


Venit din Asia, planta este cultivată astăzi peste tot în lume. Este folosită până şi în bucătărie, ca mirodenie, mai ales la preparatele gătite în stil italian. Varietatea sa de arome porneşte de la “busuiocul anason”, special pentru dulciuri rafinate şi ceaiuri, până la tipul de “busuioc lămâie”, potrivit preparatelor din peşte.


Dincolo de importanţa religioasă, folclorică (de unde celebrele strigături care invocă existenţa plantei în viaţa de zi cu zi) ori gastronomică, busuiocul este recunoscut pentru efectele sale calmante şi liniştitoare. De aceea, se spune că este bine ca în camera de zi să existe câteva fire (urmând, astfel, modelul bunicilor noştri). Ca plantă de leac, busuiocul e bun pentru liniştea sufletească (terapeutic, se foloseşte partea aeriană, culeasă în intervalul iunie-august, iar seminţele trebuie semănate, în prealabil, în dimineaţa Sf. Gheorghe, pe 23 aprilie, să aibă calităţi puternic-tămăduitoare), dar şi pentru partea trupească, împotriva gripei, a răcelii, bronşitei, a durerilor de cap, contra ulcerului gastric sau a infecţiilor urinare. E o plantă domnească, întrucât te regalează în adevăratul sens al cuvântului, oferind multiple îngrijiri şi opţiuni celui care îl foloseşte. Florile sale delicate, dispuse în coroniţe alb-rozii, te îmbată cu o aură binefăcătoare de arome şi parfumează întreaga grădină cu generozitate aristocratică.                                                                                                               


Luisa Ţuculeanu