Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/151-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Flori de gheață
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 20, Februarie 2015


Diabetologie
Flori de gheață
Interviul lunii: Claudia Maxim
Hepatita C pe înţelesul tuturor
Sǎnǎtatea cavitǎţii bucale în timpul sarcinii
Cheia succesului: un zâmbet frumos și sincer!
Istoria unei statui: Alexandru Ioan Cuza
Ion Borcea, fondatorul oceanografiei românești
Catedrala Munților
Iulia Hǎlǎucescu - portretul unei doamne
O colecție de tradiții și frumos
Destinaţie Culinarǎ: Restaurantul Malva Oro

Flori de gheață

 

E ultima lună de frig, ȋn termeni calendaristici…Iarna ȋși mai ademenește adepții cu flori de gheață sclipitoare ȋn glastre căptușite cu margini dantelate de zăpadă. Sunt seri cu ceață misterioasă, care ȋnvăluie pȃnă dimineața devreme forme de copaci ca de zahăr, ciugulit, pe alocuri, de păsărele cu penaj cenușiu, dar ȋnviorat cu stropituri de galben. E ca o domnișoară cochetă, răpitoare, ce nu-și dorește a fi lăsată de cei ce au curtat-o un sezon ȋntreg și acum scotocește prin trusa cu dresuri ceva care ar putea-o face mai frumoasă, atȃt de frumoasă ȋncȃt să aibă puterea să ȋntoarcă pȃnă și cursul naturii din drum. E un sentiment omenesc, pe care-l transferăm naturii ȋn clipe de reverie sau poate că noi, oamenii, avem mai multe de-nvățat de la natură, mai mult decȃt ne-am imagina. Poate nu ȋntȃmplător “Baba Iarnă” sau “Baba Dochia” au trăsături antropomorfice. Sigur e că florile de gheață din ferești se vor topi văzȃnd cu ochii, ca un prinos adus iubitorilor de frig și fulgi de nea. Şi violete mȃndre ori grăbite vor dori să-mprăștie parfum de primăvară-mbujorată pe un rever sau la un bor de pălărie nouă; sau chiar ȋntr-un buchet discret al unui domn cu maniere fine.
                                                                                                    Luisa Ṭuculeanu

 

 

E ultima lună de frig, ȋn termeni calendaristici… Iarna ȋși mai ademenește adepții cu flori de gheață sclipitoare ȋn glastre căptușite cu margini dantelate de zăpadă. Sunt seri cu ceață misterioasă, care ȋnvăluie pȃnă dimineața devreme forme de copaci ca de zahăr, ciugulit, pe alocuri, de păsărele cu penaj cenușiu, dar ȋnviorat cu stropituri de galben. E ca o domnișoară cochetă, răpitoare, ce nu-și dorește a fi lăsată de cei ce au curtat-o un sezon ȋntreg și acum scotocește prin trusa cu dresuri ceva care ar putea-o face mai frumoasă, atȃt de frumoasă ȋncȃt să aibă puterea să ȋntoarcă pȃnă și cursul naturii din drum. E un sentiment omenesc, pe care-l transferăm naturii ȋn clipe de reverie sau poate că noi, oamenii, avem mai multe de-nvățat de la natură, mai mult decȃt ne-am imagina. Poate nu ȋntȃmplător “Baba Iarnă” sau “Baba Dochia” au trăsături antropomorfice. Sigur e că florile de gheață din ferești se vor topi văzȃnd cu ochii, ca un prinos adus iubitorilor de frig și fulgi de nea. Şi violete mȃndre ori grăbite vor dori să-mprăștie parfum de primăvară-mbujorată pe un rever sau la un bor de pălărie nouă; sau chiar ȋntr-un buchet discret al unui domn cu maniere fine.                                                                                                   


Luisa Ṭuculeanu