Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/68-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Frumusețea Mănăstirii hatmanului Balica
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 13, Iunie 2014


Florile Sfȃntului Ioan
Muzeul Universităţii
Frumusețea Mănăstirii hatmanului Balica
Salina Cacica
Mai aproape de stele
Iapa lui Caragiale
Conacul de la Călineşti
Împǎrǎţia apelor
Frumuseţi de lângǎ noi: Vulcanii noroioşi
Istanbul - puntea dintre două continente

Frumusețea Mănăstirii hatmanului Balica

 

Mănăstirea a fost construită spre sfârșitul secolului al XVI-lea, ȋn jurul anilor 1583-1586, de hatmanul Melentie Balica,, pe un loc dăruit de către domnitorul Petru Şchiopul. Descendent din familia boierilor Buzești din Ṭara Romȃnească și ȋnrudit cu Movileștii (din rȃndurile cărora s-au ridicat domnitori ce au efectuat danii importante către biserică), a îndeplinit dregătoriile de paharnic și de hatman. Vistiernicul și mai apoi hatmanul Moldovei, Isac Balica a fost cel care i-a urmat acestuia ȋn truda sa pentru ȋnfrumusețarea bisericii.
Războaiele și vremurile vitrege prin care a trecut mănăstirea și-au lăsat amprenta asupra zidurilor, astfel ȋncȃt ȋn secolul XVIII domnitorul Moldovei, Grigore al II-lea Ghica, a fost nevoit să refacă ansamblul mănăstirii, adăugȃndu-i un pridvor și un turn-clopotniță, dar și o minunată grădină cu fȃntȃni arteziene, fapt consemnat ȋn cronica lui Ion Neculce. Nu ȋntȃmplător contemporanii săi au numit-o “Frumoasa”, impresionați fiind de ȋnfățișarea noii mănăstiri. Ȋn 1739 ȋnsă, odată cu venirea oștilor rusești ȋn zonă casele construite la Frumoasa au fost dărȃmate. Un an mai tȃrziu acestea au fost refăcute, clădindu-se totodată și două palate domnești, unul destinat femeilor, iar celălalt domnitorului și boierilor. Urmașul lui Grigore Ghica a adăstat și el aici ȋn verile toride din tȃrgul Ieșilor.
Şi turiștii străini au rămas plăcut surprinși după vizitarea locurilor de la Frumoasa, astfel că aflăm de măreția palatelor din complex, ȋmprejmuite de ziduri mari, adăpostind lucrări de artă și grădini ȋntinse. Fațada avea ferestre mari ce dădeau ȋnspre lac, a cărui apă brăzdată de cursul bărcilor era bogată ȋn pește. Printre oaspeți s-au numărat Suleiman pașa ori ginerele sultanului, cȃt și domnitorii din perioada domniilor fanariote.
După secularizarea averilor mănăstirești din 1863 (pȃnă ȋn acel moment Frumoasa fiind una dintre cele mai bogate așezăminte) Guvernul a schimbat destinația curților domnești ȋn cazarmă, ȋnchisoare militară, pentru ca mai apoi să se instaleze aici un spital militar. De aici și “Poarta Spânzuraților”, o poartă din lemn cunoscută astfel pentru utilizarea care i s-a dat ȋn acea vreme (pe aici treceau condamnații ce urmau a fi executați). Frumoasa a devenit ȋn final biserică de parohie, dar ȋn 2003 a revenit la statutul de mănăstire. Ȋn momentul de față viețuiesc maicile venite din Neamț, de la Mănăstirea Războieni.
Actuala clădire a bisericii datează din perioada 1836-1839, rezidită de egumenul Ioasaf  Voinescu, avȃnd hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și Adormirea Maicii Domnului. De remarcat este că pictura bisericii s-a păstrat foarte bine. De pildă, la intrare sunt zugrăvite portretele familiei domnitorului Grigore al II-lea Ghica. În pronaosul bisericii se află și mormântul fiicei domnitorului, Domnița Ruxandra. Fațadele sunt ȋmpodobite în stil clasic, iar intrarea este sprijinită de patru coloane, cu o arcadă la mijloc. Patru turle mari sunt realizate ȋn stil rusesc și ucrainean. Domnitorul Mihail Sturdza a construit ȋn interior și un mausoleu de marmură, aici găsindu-și loc mormintele familiei sale. Ȋn curtea mănăstirii se află Palatul Sturdza. 
Ca monument istoric este desemnat “Palatul domnitorului”, conform unor istorici (și nu ruinele Palatului pentru femei, cum s-a crezut inițial). „Palatul de pe ziduri“ se află tot ȋn incinta mănăstirii, unde s-a construit, ȋn 1841, paraclisul Sf. Ecaterina. Mănăstirea Frumoasa reprezintă un loc al istoriei greu ȋncercat, care a rezistat ȋn timp, dar, mai presus de toate, este un lăcaș binecuvȃntat și ocrotit, de o bogăție spiritual inestimabilă. Dintre obiectele de preț ale bisericii s-a mai păstrat icoana de argint a Maicii Domnului, avȃnd o coroniță de aur, cu pietre prețioase, dăruită de Doamna lui Constantin Mavrocordat.
                                                                                        Luisa Ṭuculeanu

Mănăstirea a fost construită spre sfârșitul secolului al XVI-lea, ȋn jurul anilor 1583-1586, de hatmanul Melentie Balica,, pe un loc dăruit de către domnitorul Petru Şchiopul. Descendent din familia boierilor Buzești din Ṭara Romȃnească și ȋnrudit cu Movileștii (din rȃndurile cărora s-au ridicat domnitori ce au efectuat danii importante către biserică), a îndeplinit dregătoriile de paharnic și de hatman. Vistiernicul și mai apoi hatmanul Moldovei, Isac Balica a fost cel care i-a urmat acestuia ȋn truda sa pentru ȋnfrumusețarea bisericii.

 

Războaiele și vremurile vitrege prin care a trecut mănăstirea și-au lăsat amprenta asupra zidurilor, astfel ȋncȃt ȋn secolul XVIII domnitorul Moldovei, Grigore al II-lea Ghica, a fost nevoit să refacă ansamblul mănăstirii, adăugȃndu-i un pridvor și un turn-clopotniță, dar și o minunată grădină cu fȃntȃni arteziene, fapt consemnat ȋn cronica lui Ion Neculce. Nu ȋntȃmplător contemporanii săi au numit-o “Frumoasa”, impresionați fiind de ȋnfățișarea noii mănăstiri. Ȋn 1739 ȋnsă, odată cu venirea oștilor rusești ȋn zonă casele construite la Frumoasa au fost dărȃmate. Un an mai tȃrziu acestea au fost refăcute, clădindu-se totodată și două palate domnești, unul destinat femeilor, iar celălalt domnitorului și boierilor. Urmașul lui Grigore Ghica a adăstat și el aici ȋn verile toride din tȃrgul Ieșilor.

 

Şi turiștii străini au rămas plăcut surprinși după vizitarea locurilor de la Frumoasa, astfel că aflăm de măreția palatelor din complex, ȋmprejmuite de ziduri mari, adăpostind lucrări de artă și grădini ȋntinse. Fațada avea ferestre mari ce dădeau ȋnspre lac, a cărui apă brăzdată de cursul bărcilor era bogată ȋn pește. Printre oaspeți s-au numărat Suleiman pașa ori ginerele sultanului, cȃt și domnitorii din perioada domniilor fanariote.

 

După secularizarea averilor mănăstirești din 1863 (pȃnă ȋn acel moment Frumoasa fiind una dintre cele mai bogate așezăminte) Guvernul a schimbat destinația curților domnești ȋn cazarmă, ȋnchisoare militară, pentru ca mai apoi să se instaleze aici un spital militar. De aici și “Poarta Spânzuraților”, o poartă din lemn cunoscută astfel pentru utilizarea care i s-a dat ȋn acea vreme (pe aici treceau condamnații ce urmau a fi executați). Frumoasa a devenit ȋn final biserică de parohie, dar ȋn 2003 a revenit la statutul de mănăstire. Ȋn momentul de față viețuiesc maicile venite din Neamț, de la Mănăstirea Războieni.

 

Actuala clădire a bisericii datează din perioada 1836-1839, rezidită de egumenul Ioasaf  Voinescu, avȃnd hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și Adormirea Maicii Domnului. De remarcat este că pictura bisericii s-a păstrat foarte bine. De pildă, la intrare sunt zugrăvite portretele familiei domnitorului Grigore al II-lea Ghica. În pronaosul bisericii se află și mormântul fiicei domnitorului, Domnița Ruxandra. Fațadele sunt ȋmpodobite în stil clasic, iar intrarea este sprijinită de patru coloane, cu o arcadă la mijloc. Patru turle mari sunt realizate ȋn stil rusesc și ucrainean. Domnitorul Mihail Sturdza a construit ȋn interior și un mausoleu de marmură, aici găsindu-și loc mormintele familiei sale. Ȋn curtea mănăstirii se află Palatul Sturdza. 

 

Ca monument istoric este desemnat “Palatul domnitorului”, conform unor istorici (și nu ruinele Palatului pentru femei, cum s-a crezut inițial). „Palatul de pe ziduri“ se află tot ȋn incinta mănăstirii, unde s-a construit, ȋn 1841, paraclisul Sf. Ecaterina. Mănăstirea Frumoasa reprezintă un loc al istoriei greu ȋncercat, care a rezistat ȋn timp, dar, mai presus de toate, este un lăcaș binecuvȃntat și ocrotit, de o bogăție spiritual inestimabilă. Dintre obiectele de preț ale bisericii s-a mai păstrat icoana de argint a Maicii Domnului, avȃnd o coroniță de aur, cu pietre prețioase, dăruită de Doamna lui Constantin Mavrocordat.                                                                                       

 

Luisa Ṭuculeanu