Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/123-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Hernia inghinală
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 17, Octombrie 2014


Ȋn luna lui octombrie…
Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei
Hernia inghinală
Roua cerului
Palatul de la Comǎneşti
Muzeul de Artǎ din Piatra Neamţ
Podul Minciunilor, legendă sau adevăr?
Destinaţie culinarǎ: Restaurant Turnul de Apă
Cipru - o insula mai frumoasă decât Afrodita!
Frumuseţi de lângǎ noi: Flori de toamnă
Mărirea de sâni prin injectarea de grăsime proprie

Hernia inghinală

 

În sens general, hernia înseamnă ieșirea unui organ sau a unei părți dintr-un organ din cavitatea în care se găsește în mod obișnuit, printr-un punct slab sau un defect parietal din mușchiul care închide acea cavitate. Cel mai frecvent, în peste 80% dintre cazurile de hernie, acest lucru se întâmplă la bărbați, la nivelul orificiului inghinal, pe unde este exteriorizat conținutul cavității abdominale. De aceea, când vorbim despre „hernie”, cel mai frecvent ne referim la hernia inghinală, existând evident și alte tipuri de hernii (ombilicale, de linie albă, etc).
Cauza determinantă în apariția herniei este creșterea presiunii din cavitatea abdominală; persoanele care depun efort fizic intens și repetat, pacienții cu constipație cronică, cu afecțiuni pulmonare cronice care tușesc, sau cu afecțiuni ale prostatei sunt cei mai expuși la riscul de a dezvolta o hernie.
În plus, există o serie de factori ce favorizează apariția acestei probleme de sănătate: calitatea țesutului conjunctiv, antecedente similare în istoricul medical familial, sau anumite defecte congenitale, cu apariția de hernii congenitale la naștere sau mai târziu.
Ca simptomatologie, hernia se prezintă ca o tumefacție (umflătură) în zona inghino-scrotală,  la nivelul stinghiei și al testiculului, ce se poate retrage spontan în repaus sau poziție culcată. Dacă hernia este mai mare, ea nu se retrage spontan, ci pacientul este cel care o reduce. Există situații când herniile sunt foarte mari și nu se mai pot reduce. Durerea ce însoțește această tumefacție este de intensitate variabilă, de la absența ei până la dureri violente. În general, durerea violentă semnifică și apariția unei complicații, cea mai frecventă complicație fiind ștrangularea herniei cu apariția ocluziei intestinale.
Fiind o afecțiune ce presupune un defect mecanic al peretelui abdominal, șansele de vindecare spontană sau regresie sunt nule. De aceea, odată diagnosticată hernia, singurul tratament este cel chirurgical. Purtarea de materiale ortezice nu este indicată decât la pacienții care nu pot beneficia de intervenție chirurgicală din diverse motive, ortezele neîmpiedicând apariția complicațiilor.
Operația pentru hernia inghinală este încadrată în intervențiile de dificultate medie și este relativ uzuală în practica medicilor de Chirurgie generală. Ideal, intervenția chirurgicală se efectuează cât mai curând după momentul diagnosticului, evitându-se astfel complicațiile intraoperatorii ce pot apărea la herniile vechi și voluminoase. Este evident că în momentul apariției complicațiilor produse de hernie (ireductibilitate, ștrangulare etc.), intervenția se realizează în urgență, este mai laborioasă, iar riscul de complicații este crescut.
În prezent, standardul „de aur” și cel mai frecvent procedeu utilizat pentru închiderea chirurgicală a herniei este cel cu proteze sintetice (plasă), confecționate din materiale perfecționate, practic lipsite de efecte adverse. Procedura se poate realiza fie prin chirurgie clasică, fie prin metoda minim-invazivă a laparoscopiei, decizia privind soluția optimă pentru fiecare pacient aparținând fără îndoială chirurgului.
După intervenția pentru hernia inghinală, spitalizarea este în general de scurtă durată (1-2 zile). Reluarea activităților curente, casnice și a mersului se poate face rapid, în 2 zile, iar efortul fizic moderat poate fi reluat după 2-3 săptămâni de la operație.

În sens general, hernia înseamnă ieșirea unui organ sau a unei părți dintr-un organ din cavitatea în care se găsește în mod obișnuit, printr-un punct slab sau un defect parietal din mușchiul care închide acea cavitate. Cel mai frecvent, în peste 80% dintre cazurile de hernie, acest lucru se întâmplă la bărbați, la nivelul orificiului inghinal, pe unde este exteriorizat conținutul cavității abdominale. De aceea, când vorbim despre „hernie”, cel mai frecvent ne referim la hernia inghinală, existând evident și alte tipuri de hernii (ombilicale, de linie albă, etc).

 


Cauza determinantă în apariția herniei este creșterea presiunii din cavitatea abdominală; persoanele care depun efort fizic intens și repetat, pacienții cu constipație cronică, cu afecțiuni pulmonare cronice care tușesc, sau cu afecțiuni ale prostatei sunt cei mai expuși la riscul de a dezvolta o hernie.În plus, există o serie de factori ce favorizează apariția acestei probleme de sănătate: calitatea țesutului conjunctiv, antecedente similare în istoricul medical familial, sau anumite defecte congenitale, cu apariția de hernii congenitale la naștere sau mai târziu.

 


Ca simptomatologie, hernia se prezintă ca o tumefacție (umflătură) în zona inghino-scrotală,  la nivelul stinghiei și al testiculului, ce se poate retrage spontan în repaus sau poziție culcată. Dacă hernia este mai mare, ea nu se retrage spontan, ci pacientul este cel care o reduce. Există situații când herniile sunt foarte mari și nu se mai pot reduce. Durerea ce însoțește această tumefacție este de intensitate variabilă, de la absența ei până la dureri violente. În general, durerea violentă semnifică și apariția unei complicații, cea mai frecventă complicație fiind ștrangularea herniei cu apariția ocluziei intestinale.

 


Fiind o afecțiune ce presupune un defect mecanic al peretelui abdominal, șansele de vindecare spontană sau regresie sunt nule. De aceea, odată diagnosticată hernia, singurul tratament este cel chirurgical. Purtarea de materiale ortezice nu este indicată decât la pacienții care nu pot beneficia de intervenție chirurgicală din diverse motive, ortezele neîmpiedicând apariția complicațiilor.Operația pentru hernia inghinală este încadrată în intervențiile de dificultate medie și este relativ uzuală în practica medicilor de Chirurgie generală. Ideal, intervenția chirurgicală se efectuează cât mai curând după momentul diagnosticului, evitându-se astfel complicațiile intraoperatorii ce pot apărea la herniile vechi și voluminoase. Este evident că în momentul apariției complicațiilor produse de hernie (ireductibilitate, ștrangulare etc.), intervenția se realizează în urgență, este mai laborioasă, iar riscul de complicații este crescut.

 


În prezent, standardul „de aur” și cel mai frecvent procedeu utilizat pentru închiderea chirurgicală a herniei este cel cu proteze sintetice (plasă), confecționate din materiale perfecționate, practic lipsite de efecte adverse. Procedura se poate realiza fie prin chirurgie clasică, fie prin metoda minim-invazivă a laparoscopiei, decizia privind soluția optimă pentru fiecare pacient aparținând fără îndoială chirurgului.
După intervenția pentru hernia inghinală, spitalizarea este în general de scurtă durată (1-2 zile). Reluarea activităților curente, casnice și a mersului se poate face rapid, în 2 zile, iar efortul fizic moderat poate fi reluat după 2-3 săptămâni de la operație.

 

Dr. Mircea Costache, medic specialist Chirurgie Generală