office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 26, August 2015


Interviul lunii: Mariana Vatamaniuc, cake designer
Hipertensiunea arterială
O zi de porţelan, cu flori de trandafir
Leacuri din grădină: Roşiile
Delicii şi scofeturi: Frappé cu moţ pudrat
Mănăstirea Cozia
Istoria Statuii cronicarului Miron Costin
Festivalul Gastronomic Ucrainean din Sulina
Hanul Domnesc
File de ierbar: Brocard de roşu, galben sau portocaliu
Locuri de poveste: Bucureştii lui Caragiale
Frumuseţi de lângă noi: Nuferii din Deltă
Muzeul George Enescu din Dorohoi

Hipertensiunea arterială

 

 

Tensiunea arterială nu este un parametru fix, ci mereu adaptat necesităților de moment. 
O emoție puternică sau un efort fizic intens vor crește tensiunea arterială, așa cum moțăitul în fotoliu o va scadea. Sângele nu circulă ca un râu liniștit. Această curgere este ritmată de contracțiile inimii. Ca să păstrăm comparația acvatică, vă puteți gândi la o barcă plutind pe valurile mării: fiecare ridicare pe creasta valului corespunde tensiunii maxime (sau sistolice), în timp ce plutirea de la un val la altul este tensiunea minimă (sau diastolică). 
Tensiunea sistolică de fond oscilează, în condiții normale, undeva între 100 -140 mmHg, în timp ce tensiunea diastolică este între 60 - 90 mmHg. 
Caracterul fix al tensiunii arteriale este un mit. Am întâlnit destui pacienți alarmați de o tensiune de 130 cu 90 mmHg (sau 13 cu 9), în condițiile în care pe parcursul întregii vieți, ei au avut 12 cu 8. Dacă și-ar putea măsura tensiunea din minut în minut, acești pacienți ar fi surprinși să afle cât de largă este plaja de variație a acesteia, nu numai de la un minut la altul, ci de la o bătaie a inimii la alta. Aici intervine un al doilea mit: cel al tensiunii „oscilante”. Tensiunea nu poate fi decât oscilantă. Condițiile din jurul nostru și din interiorul organismului sunt în permanentă schimbare, iar tensiunea ține pasul cu ele tocmai prin aceste „oscilații”. E drept că variațiile trebuie să se încadreze în reperele amintite mai sus (maximum 140 cu 90 mmHg). Atunci când în condiții normale tensiunea depășește constant această valoare, vorbim de boala numită hipertensiune arterială. 
Pentru a putea stabili diagnosticul de hipertensiune arterială, va trebui să ne asigurăm că măsurarea se face corect, ceea ce presupune două lucruri: 
- un tensiometru calibrat (electronic sau cu pară), cu manșeta adaptată circumferinței brațului. 
- un mediu ambiant liniștit, confortabil termic, la distanță de cel puțin o oră de la ultima țigară sau cafea, cu pacientul așezat pe un scaun cu spătar. Brațul la care se măsoară tensiunea va fi ridicat la nivelul inimii, sprijinit pe un suport.  
O singură măsurătoare care depășește valorile de 140/90 mmHg este insuficientă pentru diagnosticul de hipertensiune. Este nevoie de cel puțin trei măsurători de peste 14 cu 9, cu ocazia a trei vizite medicale separate, la câteva săptămâni distanță, pentru un diagnostic de hipertensiune arterială. O alternativă la acest sistem este monitorizarea automată a tensiunii cu ajutorul unui aparat care măsoară tensiunea la intervale regulate de timp, pe durată a 24 sau 48 de ore. 
Cei care au posibilitatea măsurării la domiciliu a tensiunii arteriale pot face câte două măsurători dimineața și două seara, la un interval de două minute una de cealaltă, timp de două săptămâni. 
Hipertensiunea arterială adevărată trebuie tratată pe viață. Dacă diagnosticul nu este stabilit riguros, condamnăm pacientul pe viață la un tratament inutil. Hipertensiunea este o boală cronică; neputându-se vindeca, ea va trebui ținută în frâu prin tratament zilnic și regim alimentar sărac în sare. 
În timp, vasele devin rigide, iar în interiorul lor apăr plăci de grăsime care ajung să le blocheze complet. În acest proces de alterare a arterelor, hipertensiunea primește o mână de „ajutor” deloc neglijabilă din partea unui eventual diabet zaharat, a colesterolului crescut și fumatului. În aceste situații, „războiul” trebuie purtat pe mai multe fronturi, vizând fiecare din factorii de risc menționați. 
Este imporatant să ne măsurăm tensiunea măcar o dată pe an, chiar dacă nu ne supără nimic. Hipertensiunea nu doare. Ea nu provoacă, așa cum cred mulți, nici măcar dureri de cap. Acest mit este, poate, singurul pe care prefer să nu-l combat (deși este fals). 
Dacă o durere de cap va trimite la medic să va verificați tensiunea, eu cred că e un punct câștigat în lupta cu hipertensiunea arterială.
Să fiți sănătoși!

Autor: dr. Constantin Rusu, medic specialist Medicină Internă, Arcadia 



Tensiunea arterială nu este un parametru fix, ci mereu adaptat necesităților de moment. O emoție puternică sau un efort fizic intens vor crește tensiunea arterială, așa cum moțăitul în fotoliu o va scadea. Sângele nu circulă ca un râu liniștit. Această curgere este ritmată de contracțiile inimii. Ca să păstrăm comparația acvatică, vă puteți gândi la o barcă plutind pe valurile mării: fiecare ridicare pe creasta valului corespunde tensiunii maxime (sau sistolice), în timp ce plutirea de la un val la altul este tensiunea minimă (sau diastolică). 

 

Tensiunea sistolică de fond oscilează, în condiții normale, undeva între 100 -140 mmHg, în timp ce tensiunea diastolică este între 60 - 90 mmHg. Caracterul fix al tensiunii arteriale este un mit. Am întâlnit destui pacienți alarmați de o tensiune de 130 cu 90 mmHg (sau 13 cu 9), în condițiile în care pe parcursul întregii vieți, ei au avut 12 cu 8. Dacă și-ar putea măsura tensiunea din minut în minut, acești pacienți ar fi surprinși să afle cât de largă este plaja de variație a acesteia, nu numai de la un minut la altul, ci de la o bătaie a inimii la alta. Aici intervine un al doilea mit: cel al tensiunii „oscilante”. Tensiunea nu poate fi decât oscilantă. Condițiile din jurul nostru și din interiorul organismului sunt în permanentă schimbare, iar tensiunea ține pasul cu ele tocmai prin aceste „oscilații”. E drept că variațiile trebuie să se încadreze în reperele amintite mai sus (maximum 140 cu 90 mmHg). Atunci când în condiții normale tensiunea depășește constant această valoare, vorbim de boala numită hipertensiune arterială

 

Pentru a putea stabili diagnosticul de hipertensiune arterială, va trebui să ne asigurăm că măsurarea se face corect, ceea ce presupune două lucruri: - un tensiometru calibrat (electronic sau cu pară), cu manșeta adaptată circumferinței brațului. - un mediu ambiant liniștit, confortabil termic, la distanță de cel puțin o oră de la ultima țigară sau cafea, cu pacientul așezat pe un scaun cu spătar. Brațul la care se măsoară tensiunea va fi ridicat la nivelul inimii, sprijinit pe un suport.  

 

O singură măsurătoare care depășește valorile de 140/90 mmHg este insuficientă pentru diagnosticul de hipertensiune. Este nevoie de cel puțin trei măsurători de peste 14 cu 9, cu ocazia a trei vizite medicale separate, la câteva săptămâni distanță, pentru un diagnostic de hipertensiune arterială. O alternativă la acest sistem este monitorizarea automată a tensiunii cu ajutorul unui aparat care măsoară tensiunea la intervale regulate de timp, pe durată a 24 sau 48 de ore. Cei care au posibilitatea măsurării la domiciliu a tensiunii arteriale pot face câte două măsurători dimineața și două seara, la un interval de două minute una de cealaltă, timp de două săptămâni. Hipertensiunea arterială adevărată trebuie tratată pe viață. Dacă diagnosticul nu este stabilit riguros, condamnăm pacientul pe viață la un tratament inutil. Hipertensiunea este o boală cronică; neputându-se vindeca, ea va trebui ținută în frâu prin tratament zilnic și regim alimentar sărac în sare. 

 

În timp, vasele devin rigide, iar în interiorul lor apar plăci de grăsime care ajung să le blocheze complet. În acest proces de alterare a arterelor, hipertensiunea primește o mână de „ajutor” deloc neglijabilă din partea unui eventual diabet zaharat, a colesterolului crescut și fumatului. În aceste situații, „războiul” trebuie purtat pe mai multe fronturi, vizând fiecare din factorii de risc menționați. 

 

Este imporatant să ne măsurăm tensiunea măcar o dată pe an, chiar dacă nu ne supără nimic. Hipertensiunea nu doare. Ea nu provoacă, așa cum cred mulți, nici măcar dureri de cap. Acest mit este, poate, singurul pe care prefer să nu-l combat (deși este fals). Dacă o durere de cap va trimite la medic să va verificați tensiunea, eu cred că e un punct câștigat în lupta cu hipertensiunea arterială.

 

Să fiți sănătoși!

 

 

Spitalul Arcadia, Policlinica Cicoarei

Iaşi, Str. Cicoarei, nr. 2

Centrul Medical Arcadia Sărărie

Iaşi, Str. Sǎrǎriei, nr. 38

Call Center: 0232.920

info@arcadiamedical.ro

www.arcadiamedical.ro