Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/188-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Locuri de poveste: Humuleștii lui Nică, astăzi
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 23, Mai 2015


La multe primăveri și ani de împliniri!
Interviul lunii: Laurențiu Stratan, antreprenor/organizator de evenimente
Embolizarea varicocelului
S.O.S. Alunițele
Bolile cu transmitere sexualǎ
HPV şi sarcina
Beneficiile aerobicului
File de ierbar: Bulbucii de munte, stropi de aur și polen
Locuri de poveste: Humuleștii lui Nică, astăzi
Bisericuța dintre vii
Istanbul: un oraș magnific pe două continente

Locuri de poveste: Humuleștii lui Nică, astăzi

Amintirile din copilărie pornesc din Humuleștii cei vechi, plini de farmec și haz. Descrierile lui Creangă zugrăvesc un colț de rai, cu oameni harnici, care știau a juca hore ȋn zi de sărbătoare, case primenite și frumos ȋmpodobite, natură ȋmbietoare, (poate mai puțin gerurile năpraznice - tot un motiv de bucurie, de altfel - care ȋnghețau mȃinile urătorilor pe la case, cu buhaiul). Așa află cititorul cȃt e de darnică natura la poalele munților, cȃnd “zmeii” lui moș’ Luca ȋi poartă pe cei doi tineri spre drumul către tȃrgul Ieșilor: acolo “apa-i rea și lemnele pe sponci; iar vara te ȋnăduși de căldură”. 
Aici se scălda pehlivanul de Nică atunci cȃnd fugea vara de acasă și tot aici fura pupăza din tei - cucul armenesc - s-o ducă ȋn iarmaroc pentru vȃnzare. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tȃrg și moșul, care părea a fi un mușteriu de seamă, ȋi dă drumul ȋn văzduh să mai trezească și de acum ȋncolo tot satul la treabă, așa cum obișnuia de atȃta vreme s-o facă. Nici cu cireșele n-a mers mai bine, căci le-a cărăbănit așa cum se găseau, mai crude, mai coapte, de frica mătușii Mărioara, care era cȃt pe ce să-l prindă pe năzdrăvan…Dar ce mai conta, fericirea de a zbura liber prin copilărie, ȋntr-un peisaj de basm era mai mare!
Ozana cea frumos curgătoare și limpede precum cristalul capătă o dimensiune existențială, reprezintă frumusețea nemaiȋntȃlnită de copilul “cu părul bălai”, ce vede lumea cu ochii inocenței și ai jocului, ai bucuriei nestăvilite și sincere. “Nu știu alții cum sunt”, dar eu cred că și astăzi călătorul ce poate a răsfoit Amintirile… mai simte bucuria unui loc de poveste și mai aude rȃsete zglobii din vechea școală, aflată ȋn grija preotului Vasile sau ceaslovul care se ȋnchide cu zgomot și prinde muște ȋntr-o zi de vară, fără a ține seama de vechiul Cal Bălan.
  

Tablou: Aurel Bǎeşu – Pe prispǎ

 

Amintirile din copilărie pornesc din Humuleștii cei vechi, plini de farmec și haz. Descrierile lui Creangă zugrăvesc un colț de rai, cu oameni harnici, care știau a juca hore ȋn zi de sărbătoare, case primenite și frumos ȋmpodobite, natură ȋmbietoare, (poate mai puțin gerurile năpraznice - tot un motiv de bucurie, de altfel - care ȋnghețau mȃinile urătorilor pe la case, cu buhaiul). Așa află cititorul cȃt e de darnică natura la poalele munților, cȃnd “zmeii” lui moș’ Luca ȋi poartă pe cei doi tineri spre drumul către tȃrgul Ieșilor: acolo “apa-i rea și lemnele pe sponci; iar vara te ȋnăduși de căldură”. 

 

Aici se scălda pehlivanul de Nică atunci cȃnd fugea vara de acasă și tot aici fura pupăza din tei - cucul armenesc - s-o ducă ȋn iarmaroc pentru vȃnzare. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tȃrg și moșul, care părea a fi un mușteriu de seamă, ȋi dă drumul ȋn văzduh să mai trezească și de acum ȋncolo tot satul la treabă, așa cum obișnuia de atȃta vreme s-o facă. Nici cu cireșele n-a mers mai bine, căci le-a cărăbănit așa cum se găseau, mai crude, mai coapte, de frica mătușii Mărioara, care era cȃt pe ce să-l prindă pe năzdrăvan…Dar ce mai conta, fericirea de a zbura liber prin copilărie, ȋntr-un peisaj de basm era mai mare!

 

Ozana cea frumos curgătoare și limpede precum cristalul capătă o dimensiune existențială, reprezintă frumusețea nemaiȋntȃlnită de copilul “cu părul bălai”, ce vede lumea cu ochii inocenței și ai jocului, ai bucuriei nestăvilite și sincere. “Nu știu alții cum sunt”, dar eu cred că și astăzi călătorul ce poate a răsfoit Amintirile… mai simte bucuria unui loc de poveste și mai aude rȃsete zglobii din vechea școală, aflată ȋn grija preotului Vasile sau ceaslovul care se ȋnchide cu zgomot și prinde muște ȋntr-o zi de vară, fără a ține seama de vechiul Cal Bălan.              


Luisa Ṭuculeanu