Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/71-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Iapa lui Caragiale
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 13, Iunie 2014


Florile Sfȃntului Ioan
Muzeul Universităţii
Frumusețea Mănăstirii hatmanului Balica
Salina Cacica
Mai aproape de stele
Iapa lui Caragiale
Conacul de la Călineşti
Împǎrǎţia apelor
Frumuseţi de lângǎ noi: Vulcanii noroioşi
Istanbul - puntea dintre două continente

Iapa lui Caragiale

 

- Cǎldurǎ mare, mon cher! Noroc cu umbra asta deasǎ şi halba rece adusǎ de muşteriu ceva mai devreme...
Cam acesta ar fi tabloul idilic al unui Caragiale, mustǎcind noi povestiri, în liniştea unei beri şi rǎcoarea unui nuc. Şi totuşi, personajul principal din faţa halbei nu e celebrul dramaturg, ci doar pritenii lui din Piatra Neamţ. El este de partea cealalatǎ a clǎdurii, în plinǎ stradǎ, într-o zi toridǎ de varǎ, cu un Caragiale pe vremea când era revizor şcolar pe meleagurile Neamţului. Amuzanta istorioarǎ a fost povestitǎ chiar de nenea Iancu, iar Octavian Goga a menţionat-o în volumul “Precursorii”,  publicat în 1930:
“Mai acum vreo treizeci de ani eram revizor şcolar la Piatra Neamţ. Trenuri nu gǎseai prin Moldova, mergeam la inspecţii cǎlare... Avea popa o iapǎ murgǎ... zic, sǎ mi-o dai pǎrinte dumneata... Popa zâmbia... Prea bucuros, domnule Iancule. Şi-am plecat... Cât m-o zolit iapa aceea mǎ... Oricum dam din cǎpǎstru ieşea rǎu. N-o puteam cârmui nicidecum... M-am întors la vreo douǎ ceasuri tot apǎ: 
- Pǎrinte, cât face iapa asta?
- Face zece galbeni!
- Ei, pune dumneata cinci, sǎ pui şi eu cinci, s-o tǎiem, cǎ asta-i om...
- Ba sǎ n-o tǎiem, domnule Iancule, mai bine sǎ-i învǎţǎm nǎravul... Ştii ce? Când o încaleci şi ajungi la o rǎspântie, dacǎ vrei s-o iei la stânga, tu tragi de frâu la dreapta... Da sǎ tragi cumplit, auzi... Sǎ vezi c-o ia la stânga... 
Aşa am fǎcut... Ei vezi, la prost trebuie meşteşug, nu glumǎ.” 

- Cǎldurǎ mare, mon cher! Noroc cu umbra asta deasǎ şi halba rece adusǎ de muşteriu ceva mai devreme...

Cam acesta ar fi tabloul idilic al unui Caragiale, mustǎcind noi povestiri, în liniştea unei beri şi rǎcoarea unui nuc. Şi totuşi, personajul principal din faţa halbei nu e celebrul dramaturg, ci doar pritenii lui din Piatra Neamţ. El este de partea cealalatǎ a clǎdurii, în plinǎ stradǎ, într-o zi toridǎ de varǎ, cu un Caragiale pe vremea când era revizor şcolar pe meleagurile Neamţului. Amuzanta istorioarǎ a fost povestitǎ chiar de nenea Iancu, iar Octavian Goga a menţionat-o în volumul “Precursorii”,  publicat în 1930:

 


“Mai acum vreo treizeci de ani eram revizor şcolar la Piatra Neamţ. Trenuri nu gǎseai prin Moldova, mergeam la inspecţii cǎlare... Avea popa o iapǎ murgǎ... zic, sǎ mi-o dai pǎrinte dumneata... Popa zâmbia... Prea bucuros, domnule Iancule. Şi-am plecat... Cât m-o zolit iapa aceea mǎ... Oricum dam din cǎpǎstru ieşea rǎu. N-o puteam cârmui nicidecum... M-am întors la vreo douǎ ceasuri tot apǎ: - Pǎrinte, cât face iapa asta?- Face zece galbeni!- Ei, pune dumneata cinci, sǎ pui şi eu cinci, s-o tǎiem, cǎ asta-i om...- Ba sǎ n-o tǎiem, domnule Iancule, mai bine sǎ-i învǎţǎm nǎravul... Ştii ce? Când o încaleci şi ajungi la o rǎspântie, dacǎ vrei s-o iei la stânga, tu tragi de frâu la dreapta... Da sǎ tragi cumplit, auzi... Sǎ vezi c-o ia la stânga... Aşa am fǎcut... Ei vezi, la prost trebuie meşteşug, nu glumǎ.”