office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 32, Martie 2016


Interviul lunii: Alexandra Bandac, artist freelancer
Consultul preconcepțional
Remodelarea corporală cu BodyTite
Îngrijiri Paliative – cine, când, unde?
Invitaţie la bǎi
Salina Body Line
Carte: "Gîndeşte ca un artist!" de Will Gompertz
Flori de mătase la Moldovița
Locuri de poveste: Tărȃmul reginei
File de ierbar: Frezii şi domniţe

Interviul lunii: Alexandra Bandac, artist freelancer

 

1. Ce înseamnă pentru tine să fii freelancer?
E activitatea mea zilnică, aceea de a fi freelancer. Nu cred că există o diferență majoră între artistul freelancer și cel prins într-o schemă bugetară, cel puțin în ceea ce privește esența meseriei de actor. Exigențele, așteptările și cerințele spectatorului sunt aceleași, fie că e vorba despre un spectacol în regim independent, fie că vizionează o producție a unui teatru de stat. Poate că actorul freelancer e nițel mai implicat, mai conștient de necesitatea performanței în meseria lui, pentru că trebuie să fie mereu printre primii, pentru a avea o șansă la castinguri și audiții. Dar problema mare a artistului independent este aceea că nu are parte întotdeauna de proiecte, „bursa” spectacolelor independente fiind net mai săracă decât cea a producțiilor teatrelor de stat.
2. Cum crezi că este văzut un tânăr actor feelancer de societatea actuală?
Cred că actorul freelancer e un mic paria. Bine, nu există o atitudine concretă în sensul ăsta, dar lipsa unei reglementări legislative care să ateste existența acestui grup destul de generos de tineri care absolvă o facultate de profil, fără a fi absorbiți de sistem, atestă un soi de indiferență la adresa noastră. În ceea ce privește consumatorul de teatru, cred că există public pentru orice fel de spectacol, fie că se joacă într-o sală amenajată special, fie că se „întâmplă” într-un spațiu mai puțin convențional. Din păcate, în Iași nu există o mișcare independentă puternică, ci doar încercări sporadice ale unora de a găsi alternative la teatrul instituționalizat. A fost și un festival la noi, acum doi ani, dedicat teatrului independent și lumea a venit. Încet-încet cred că o să se schimbe ceva (sper) și în atitudinea generală față de aceste generații de actori freelanceri.
3. Care sunt avantajele și dezavantajele freelancer-ului față de actorul angajat într-o instituție de stat?
Cred că ai mai multă libertate, ca freelancer. Poți să participi la castinguri în toată țara, poți să îți alegi proiectele din care faci parte. Din păcate, nu există în Iași atâtea proiecte independente încât să alegi sau să faci mofturi. Șansa ar fi, deci, să te stabilești într-un oraș mai generos din punct de vedere al producțiilor alternative. La noi, în oraș nu există castinguri pentru film, prin urmare nu avem posibilitatea de a ne încerca norocul în direcția asta. Libertatea devine, de multe ori, o constrângere. Pentru că este vital, pentru un tânăr actor să joace, mai ales la început de carieră. Și dacă nu există continuitate și apari într-un spectacol la doi ani, nu prea ai cum să fii competitiv, nu ai cum să faci performanță. Dar cred că se poate face teatru de calitate și în afara instituțiilor de stat, iar în ultimii ani mișcarea asta e din ce în ce mai puternică, tinerii își asumă statutul ăsta de freelancer și încep să își formeze trupe sau companii particulare care performează și devin, treptat, o alternativă la teatrul instituționalizat. 
4. Ce roluri te-au marcat şi au contribuit la formarea ta profesionalǎ?
Grea întrebare... fiecare rol pe care l-am jucat a avut un „ceva” care mi-a rămas în memoria afectivă. Și cred că o mică frântură din fiecare personaj se regăsește în repetițiile pentru un nou spectacol. M-a emoționat mult ultimul rol pe care l-am lucrat, Laura, din Freelancer story, scenariul și regia Ion Sapdaru, pe care îl jucăm la TNI; e o actriță freelancer, ca și mine, și recunosc în Laura ceva din ambiția mea, din dorința mea de a reuși, îi înțeleg încrâncenarea și durerea atunci când aproape renunță la teatru.  A fost dificil, paradoxal, să interpretez un personaj care mă surprinde și pe mine, în anumite ipostaze. A fost o probă a sincerității acest personaj și o lecție pentru mine, ca actriță. Țin foarte mult la Grete, personajul pe care îl joc în Metamorfoza, după Franz Kafka, tot în regia lui Ion Sapdaru; e un rol foarte special, de fapt, tot spectacolul este deosebit. Nu avem foarte multe replici și a fost o provocare să găsim mijloace alternative de expresie, iar rezultatul este acest spectacol absolut minunat. Am mai jucat în facultate un rol care mi-a plăcut enorm, doica din Alice în țara minunilor, în regia unei studente, Minodora Lungu, era un spectacol suprarealist, tot așa, cu multă mișcare și mai puține vorbe, dar se crea o legătură foarte profundă între spectatori și actori. 
5. Ce îți dorești să faci în viitorul apropiat? La ce proiecte lucrezi în prezent?
Nu îmi planific dinainte evoluția, în ultimii ani am învățat să mă las surprinsă de noutățile și bucuriile fiecărei zile. Mă antrenez în continuare, lucrez la un doctorat, încerc să învăț ceva în fiecare zi. În prezent, nu repet la nici un proiect, însă joc în Freelancer story la Sala Studio „Teofil Vâlcu” de la TNI și în Metamorfoza la Uzina cu Teatru TNI, ambele în regia lui Ion Sapdaru, iar în curând vom relua un spectacol minunat, Restitution Fondane de Cătălin Mihuleac, în regia lui Octavian Jighirgiu, la depoul RATP. 
Interviu realizat de Ionuţ Bǎdǎrǎu

1. Ce înseamnă pentru tine să fii freelancer?

 

E activitatea mea zilnică, aceea de a fi freelancer. Nu cred că există o diferență majoră între artistul freelancer și cel prins într-o schemă bugetară, cel puțin în ceea ce privește esența meseriei de actor. Exigențele, așteptările și cerințele spectatorului sunt aceleași, fie că e vorba despre un spectacol în regim independent, fie că vizionează o producție a unui teatru de stat. Poate că actorul freelancer e nițel mai implicat, mai conștient de necesitatea performanței în meseria lui, pentru că trebuie să fie mereu printre primii, pentru a avea o șansă la castinguri și audiții. Dar problema mare a artistului independent este aceea că nu are parte întotdeauna de proiecte, „bursa” spectacolelor independente fiind net mai săracă decât cea a producțiilor teatrelor de stat.

 


2. Cum crezi că este văzut un tânăr actor feelancer de societatea actuală?

 

Cred că actorul freelancer e un mic paria. Bine, nu există o atitudine concretă în sensul ăsta, dar lipsa unei reglementări legislative care să ateste existența acestui grup destul de generos de tineri care absolvă o facultate de profil, fără a fi absorbiți de sistem, atestă un soi de indiferență la adresa noastră. În ceea ce privește consumatorul de teatru, cred că există public pentru orice fel de spectacol, fie că se joacă într-o sală amenajată special, fie că se „întâmplă” într-un spațiu mai puțin convențional. Din păcate, în Iași nu există o mișcare independentă puternică, ci doar încercări sporadice ale unora de a găsi alternative la teatrul instituționalizat. A fost și un festival la noi, acum doi ani, dedicat teatrului independent și lumea a venit. Încet-încet cred că o să se schimbe ceva (sper) și în atitudinea generală față de aceste generații de actori freelanceri.

 


3. Care sunt avantajele și dezavantajele freelancer-ului față de actorul angajat într-o instituție de stat?

 

Cred că ai mai multă libertate, ca freelancer. Poți să participi la castinguri în toată țara, poți să îți alegi proiectele din care faci parte. Din păcate, nu există în Iași atâtea proiecte independente încât să alegi sau să faci mofturi. Șansa ar fi, deci, să te stabilești într-un oraș mai generos din punct de vedere al producțiilor alternative. La noi, în oraș nu există castinguri pentru film, prin urmare nu avem posibilitatea de a ne încerca norocul în direcția asta. Libertatea devine, de multe ori, o constrângere. Pentru că este vital, pentru un tânăr actor să joace, mai ales la început de carieră. Și dacă nu există continuitate și apari într-un spectacol la doi ani, nu prea ai cum să fii competitiv, nu ai cum să faci performanță. Dar cred că se poate face teatru de calitate și în afara instituțiilor de stat, iar în ultimii ani mișcarea asta e din ce în ce mai puternică, tinerii își asumă statutul ăsta de freelancer și încep să își formeze trupe sau companii particulare care performează și devin, treptat, o alternativă la teatrul instituționalizat. 

 


4. Ce roluri te-au marcat şi au contribuit la formarea ta profesionalǎ?

 

Grea întrebare... fiecare rol pe care l-am jucat a avut un „ceva” care mi-a rămas în memoria afectivă. Și cred că o mică frântură din fiecare personaj se regăsește în repetițiile pentru un nou spectacol. M-a emoționat mult ultimul rol pe care l-am lucrat, Laura, din Freelancer story, scenariul și regia Ion Sapdaru, pe care îl jucăm la TNI; e o actriță freelancer, ca și mine, și recunosc în Laura ceva din ambiția mea, din dorința mea de a reuși, îi înțeleg încrâncenarea și durerea atunci când aproape renunță la teatru.  A fost dificil, paradoxal, să interpretez un personaj care mă surprinde și pe mine, în anumite ipostaze. A fost o probă a sincerității acest personaj și o lecție pentru mine, ca actriță. Țin foarte mult la Grete, personajul pe care îl joc în Metamorfoza, după Franz Kafka, tot în regia lui Ion Sapdaru; e un rol foarte special, de fapt, tot spectacolul este deosebit. Nu avem foarte multe replici și a fost o provocare să găsim mijloace alternative de expresie, iar rezultatul este acest spectacol absolut minunat. Am mai jucat în facultate un rol care mi-a plăcut enorm, doica din Alice în țara minunilor, în regia unei studente, Minodora Lungu, era un spectacol suprarealist, tot așa, cu multă mișcare și mai puține vorbe, dar se crea o legătură foarte profundă între spectatori și actori. 

 


5. Ce îți dorești să faci în viitorul apropiat?

 

La ce proiecte lucrezi în prezent?Nu îmi planific dinainte evoluția, în ultimii ani am învățat să mă las surprinsă de noutățile și bucuriile fiecărei zile. Mă antrenez în continuare, lucrez la un doctorat, încerc să învăț ceva în fiecare zi. În prezent, nu repet la nici un proiect, însă joc în Freelancer story la Sala Studio „Teofil Vâlcu” de la TNI și în Metamorfoza la Uzina cu Teatru TNI, ambele în regia lui Ion Sapdaru, iar în curând vom relua un spectacol minunat, Restitution Fondane de Cătălin Mihuleac, în regia lui Octavian Jighirgiu, la depoul RATP. 

 

Interviu realizat de Ionuţ Bǎdǎrǎu