Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/228-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Istoria Statuii cronicarului Miron Costin
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 26, August 2015


Interviul lunii: Mariana Vatamaniuc, cake designer
Hipertensiunea arterială
O zi de porţelan, cu flori de trandafir
Leacuri din grădină: Roşiile
Delicii şi scofeturi: Frappé cu moţ pudrat
Mănăstirea Cozia
Istoria Statuii cronicarului Miron Costin
Festivalul Gastronomic Ucrainean din Sulina
Hanul Domnesc
File de ierbar: Brocard de roşu, galben sau portocaliu
Locuri de poveste: Bucureştii lui Caragiale
Frumuseţi de lângă noi: Nuferii din Deltă
Muzeul George Enescu din Dorohoi

Istoria Statuii cronicarului Miron Costin

 

Inițiativa construirii monumentului din fața Filarmonicii din Iași pentru cinstirea cronicarului moldovean, autorul “Letopiseţului Ţării Moldovei…”, a aparținut Societăţii "Miron Costin", din care făceau parte personalitǎţi ale vremii, printre care Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu-Hașdeu, Titu Maiorescu, Vasile Pogor, dar și alte nume marcante ale epocii. În acest sens, a fost organizată o subscripție publică pentru strângerea de fonduri, la care s-a adăugat şi contribuţia destul de însemnată a regeleui Carol I al României.
Realizarea însăşi a monumentului închinat lui Miron Costin a fost dusă la îndeplinire de către sculptorul de origine polonă Wladimir C. Hegel, care se stabilise în România, în 1885, în calitate de profesor la Școala de Belle Arte din București. Poate nu întâmplător, cel care i-a imortalizat chipul a fost din neamul polonezilor, întucât tatăl său, Iancu Costin, era nobil polon. Se spune că sculptura a fost inspirată de un portret aflat la Biserica Teodoreni din satul Burdujeni (Suceava). Soclul este făcut de arhitectul Nicolae Gabrielescu, iar pe piedestal se află două basoreliefuri care îi aparţin tot lui Hegel. În dreapta este înfăţişat Miron Costin citind "Istorie în versuri polone despre Moldova și Țara Românească", pe care a scris-o la cererea regelui Poloniei. La stânga este zugrăvită scena arestării cronicarului de către trimișii lui Constantin Cantemir, care a ordonat să fie ucis, crezând că ar fi uneltit împotriva sa.
Monumentul a fost inaugurat în septembrie 1888, când au participat 10.000 de oameni. Cu această ocazie, compozitorul Gavril Muzicescu a compus un marș închinat cronicarului, personalitatea sa fiind evocată şi de cei care au pus o piatră la temelia acestei statui cu valoare istorică - şi anume Mihail Kogălniceanu sau Vasile Pogor. Şi artistul Nicolae Tonitza spunea că statuia este una dintre cele mai reuşite din câte s¬-au făcut pe teritoriul nostru, întrucât ea întrunește toate calitățile demne de un monument public. Astăzi, acest monument străjuieşte maiestuos clădirea Filarmonicii din piațeta situată la confluenţa dintre străzile Cuza Vodă și Gh.I.Brătianu. Aşa cum era firesc, a devenit un simbol care a străbătut veacurile, pentru că numele unui om de litere precum cel al lui Miron Costin, distins ca şi Grigore Ureche cărturarul, nu putea fi înghiţit de negura vremii. De fapt, acesta a şi fost rolul său: de a transmite mai departe, “de la Aron Vodă încoace”, grozăvia acelor vremuri şi faptele aşa cum s-au petrecut ele, în mod autentic, îmbrăcate într-o formă literară, pentru ca identitatea neamului să nu fie pierdută.

Inițiativa construirii monumentului din fața Filarmonicii din Iași pentru cinstirea cronicarului moldovean, autorul “Letopiseţului Ţării Moldovei…”, a aparținut Societăţii "Miron Costin", din care făceau parte personalităţi ale vremii, printre care Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu-Hașdeu, Titu Maiorescu, Vasile Pogor, dar și alte nume marcante ale epocii. În acest sens, a fost organizată o subscripție publică pentru strângerea de fonduri, la care s-a adăugat şi contribuţia destul de însemnată a regeleui Carol I al României.



Realizarea însăşi a monumentului închinat lui Miron Costin a fost dusă la îndeplinire de către sculptorul de origine polonă Wladimir C. Hegel, care se stabilise în România, în 1885, în calitate de profesor la Școala de Belle Arte din București. Poate nu întâmplător, cel care i-a imortalizat chipul a fost din neamul polonezilor, întucât tatăl său, Iancu Costin, era nobil polon. Se spune că sculptura a fost inspirată de un portret aflat la Biserica Teodoreni din satul Burdujeni (Suceava). Soclul este făcut de arhitectul Nicolae Gabrielescu, iar pe piedestal se află două basoreliefuri care îi aparţin tot lui Hegel. În dreapta este înfăţişat Miron Costin citind "Istorie în versuri polone despre Moldova și Țara Românească", pe care a scris-o la cererea regelui Poloniei. La stânga este zugrăvită scena arestării cronicarului de către trimișii lui Constantin Cantemir, care a ordonat să fie ucis, crezând că ar fi uneltit împotriva sa.



Monumentul a fost inaugurat în septembrie 1888, când au participat 10.000 de oameni. Cu această ocazie, compozitorul Gavril Muzicescu a compus un marș închinat cronicarului, personalitatea sa fiind evocată şi de cei care au pus o piatră la temelia acestei statui cu valoare istorică - şi anume Mihail Kogălniceanu sau Vasile Pogor. Şi artistul Nicolae Tonitza spunea că statuia este una dintre cele mai reuşite din câte s¬-au făcut pe teritoriul nostru, întrucât ea întrunește toate calitățile demne de un monument public.

 


Astăzi, acest monument străjuieşte maiestuos clădirea Filarmonicii din piațeta situată la confluenţa dintre străzile Cuza Vodă și Gh.I.Brătianu. Aşa cum era firesc, a devenit un simbol care a străbătut veacurile, pentru că numele unui om de litere precum cel al lui Miron Costin, distins ca şi Grigore Ureche cărturarul, nu putea fi înghiţit de negura vremii. De fapt, acesta a şi fost rolul său: de a transmite mai departe, “de la Aron Vodă încoace”, grozăvia acelor vremuri şi faptele aşa cum s-au petrecut ele, în mod autentic, îmbrăcate într-o formă literară, pentru ca identitatea neamului să nu fie pierdută.

 

Branché 2015