office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 11, Aprilie 2014


Carte B 37
Lunca din Mirceşti
Lumină din lumină
Biserica “Sf. Ioan Gurǎ de Aur” de pe Uliţa copilǎriei
Drumul vinului
Pictorul anemonelor
Istoria unui nume: Mǎnǎstirea Nechit
Povestea aurului alb
Muzeul de Etnografie din Vatra Dornei
Încondeierea ouǎlor în tradiţia popularǎ
Frumuseţi de lângǎ noi: Lacul Albastru
Fiesta gusturilor mexicane de la Little Texas
Zakynthos – Il fiore del Levante

Istoria unui nume: Mǎnǎstirea Nechit

Pe valea pârâului Nechit, la 35 km de Piatra Neamţ, în apropiere de Borleşti, într-un loc binecuvântat cu o privelişte pitoreascǎ, se ridicǎ vechea aşezare monahalǎ a Mănăstirii Nechit, a cǎrei întemeiere  ne trimite în trecutul îndepǎrtat al secolului al XIV-lea. Un document din anii 1399-1418 menţioneazǎ numele lui Huba, stǎpân de pǎmânturi, precum şi existenţa Schitului Nechit, cu hramul "Sfântulului Nicolae". În alt hrisov de danie domneascǎ al lui Alexandru cel Bun, din 1419, este pomenit Schitul Nechit, alǎturi de "Câmpul lui Dragos" şi curtea boiereascǎ a doi fraţi: Dragomir şi Ioans Borilovici.

Omul sfinţeşte locul, spune proverbul. Într-adevǎr,  se pare cǎ pe aceste meleaguri s-ar fi nevoit un anume Nichita Sihastrul, care a ridicat, dupǎ obiceiul vremii, o bisericuţǎ de lemn, dând naştere  unei aşezǎri isihaste ce va fi apoi cunoscutǎ în istorie  sub numele de "Sihastria lui Nechita" sau "Schitul Nechit".

În primele decenii ale secolului al XIX-lea schitul a cunoscut o perioadǎ dificilǎ.  Din 1864 viaţa monahalǎ şi-a reluat cursul firesc, construindu-se o bisericǎ de zid în jurul celei vechi din lemn, o clopotniţǎ de piatrǎ şi câteva chilii.

O altǎ perioadǎ înfloritoare este strâns legatǎ de strǎdaniile pǎrintelui Zenovie Ghidescu, stareţ în 1948, al cǎrui destin se împleteşte cu cel al locului pe care l-a slujit cu credinţǎ.

Dupǎ o nouǎ perioadǎ de restrişte, în perioada comunistǎ a anilor ‘60, biserica mare este refǎcutǎ în întregime cu hramul "Schimbarea la Faţǎ". De asemenea, se construieşte deasupra şi un paraclis închinat "Sfinţilor Mucenici Zenovie şi Zenovia”, iar mai târziu, unul cu hramul “Sfinţilor Împǎraţi Constantin şi Elena”.

Pelerinul obosit de drum, gǎseşte aici un moment de linişte, un izvor de speranţǎ şi noi începuturi.


Ionuţ Bǎdǎrǎu