Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/232-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Locuri de poveste: Bucureştii lui Caragiale
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 26, August 2015


Interviul lunii: Mariana Vatamaniuc, cake designer
Hipertensiunea arterială
O zi de porţelan, cu flori de trandafir
Leacuri din grădină: Roşiile
Delicii şi scofeturi: Frappé cu moţ pudrat
Mănăstirea Cozia
Istoria Statuii cronicarului Miron Costin
Festivalul Gastronomic Ucrainean din Sulina
Hanul Domnesc
File de ierbar: Brocard de roşu, galben sau portocaliu
Locuri de poveste: Bucureştii lui Caragiale
Frumuseţi de lângă noi: Nuferii din Deltă
Muzeul George Enescu din Dorohoi

Locuri de poveste: Bucureştii lui Caragiale

 

Fiecare loc are o poveste a lui, fiecare urbe este înţesată de amintiri şi marcată de urmele paşilor unor oameni iluştri, care i-au înnobilat existenţa. Aşa cum Iaşii sunt în mod inevitabil şi în chip minunat asociaţi cu amintirile lui Eminescu şi mai ales prietenia lui cu humuleşteanul Creangă, în a cărui bojdeucă venea adesea, tot aşa şi Bucureştiul are multe de povestit. “Micul Paris” deţine un jurnal bogat, de răsfoit în zile de caniculă, când e cădură mare, mon cher, pe podul Mogoşoaiei, la umbra unei cafenele de boemi. La Capşa, de exemplu! Neapărat cu un ziar în mână – de talia Moftului român – alături de o bere rece, cu un guler de spumă albă sau o cafea neagră şi aburindă, arome de trufe, dacă e în zori de zi, când oraşul doarme şi se dezmorţeşte încet-încet, într-o forfotă crescândă. De altfel, aici au supat persoane faimoase, printre care şi actriţa Sarah Bernhardt, George Enescu sau cei din lumea bună a scriitorilor, de pildă Arghezi sau Camil Petrescu. Aici veneau intelectuali de frunte pentru o mică pauză de conversaţie fermecătoare, surprinsă-ntr-un crâmpei de vară.
Bucureştii vechi…înseamnă domni la costum şi pălărie sau doamne elegante, servind o îngheţată. Te aştepţi, oare, să treacă Miţa lui Caragiale-n grabă, la amiaz’, cu rochia-i foşnind în valuri, scădată de parfumuri fine? Sau chiar la ceas de seară, cum luminile se-aprind feeric, să-nceapă promenada spre Teatru, la boulevard, birjar! E cât se poate de plauzibil. Terasele sunt pline şi muzica a pornit, acorduri de vioară şi versuri meşteşugite alungă oboseala, căldura de ne-nchipuit, la cele mai frumoase baluri. Nimic nu pare să fie ostil, zgomotos. E-o strălucire cu iz de bomboane pariziene şi cântece melodioase, ţinute frumoase şi întâlniri discrete.  
                                                                                                                    Luisa Ţuculeanu

 

 

Fiecare loc are o poveste a lui, fiecare urbe este înţesată de amintiri şi marcată de urmele paşilor unor oameni iluştri, care i-au înnobilat existenţa. Aşa cum Iaşii sunt în mod inevitabil şi în chip minunat asociaţi cu amintirile lui Eminescu şi mai ales prietenia lui cu humuleşteanul Creangă, în a cărui bojdeucă venea adesea, tot aşa şi Bucureştiul are multe de povestit. “Micul Paris” deţine un jurnal bogat, de răsfoit în zile de caniculă, când e cădură mare, mon cher, pe podul Mogoşoaiei, la umbra unei cafenele de boemi. La Capşa, de exemplu! Neapărat cu un ziar în mână – de talia Moftului român – alături de o bere rece, cu un guler de spumă albă sau o cafea neagră şi aburindă, arome de trufe, dacă e în zori de zi, când oraşul doarme şi se dezmorţeşte încet-încet, într-o forfotă crescândă. De altfel, aici au supat persoane faimoase, printre care şi actriţa Sarah Bernhardt, George Enescu sau cei din lumea bună a scriitorilor, de pildă Arghezi sau Camil Petrescu. Aici veneau intelectuali de frunte pentru o mică pauză de conversaţie fermecătoare, surprinsă-ntr-un crâmpei de vară.

 

Bucureştii vechi…înseamnă domni la costum şi pălărie sau doamne elegante, servind o îngheţată. Te aştepţi, oare, să treacă Miţa lui Caragiale-n grabă, la amiaz’, cu rochia-i foşnind în valuri, scădată de parfumuri fine? Sau chiar la ceas de seară, cum luminile se-aprind feeric, să-nceapă promenada spre Teatru, la boulevard, birjar! E cât se poate de plauzibil. Terasele sunt pline şi muzica a pornit, acorduri de vioară şi versuri meşteşugite alungă oboseala, căldura de ne-nchipuit, la cele mai frumoase baluri. Nimic nu pare să fie ostil, zgomotos. E-o strălucire cu iz de bomboane pariziene şi cântece melodioase, ţinute frumoase şi întâlniri discrete.                                                                                                                     

 

Luisa Ţuculeanu