office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 29, Noiembrie 2015


Când sufletul e plin
Interviul lunii: Iulian Boia
Tiroida - glandă „de îngrășare” sau „de slăbire”?
Litiaza biliară
Porţia de sănătate: gutuile
Locuri de poveste: Legendă în Munţii Nemirei
Delicii şi scofeturi: brioşe cu dovleac
O bijuterie în piatră
Muzeul Cezar Petrescu
Frumuseţi de lângǎ noi: Cheile Tǎtarului

Locuri de poveste: Legendă în Munţii Nemirei

 

Pe culmea principală a Muntelui Nemira, în staţiunea Slănic Moldova, cresc flori rare si unice prin frumuseţea lor, precum floarea de colţ, alături de pini orientali sau arbori de tisa. Peisajul este monumental: o catedrală imensă, imaginară, înconjurată de un brâu verde-arămiu de brazi-zid trainic al naturii cândva sălbatice. Cascada Slănicului coboară pe trepte de piatră sculptată, în susur moale de ape minerale, îngânat de frunze rătăcite şi păsări care caută un adăpost. Toamna la munte incendiază copaci viu coloraţi, aureşte soarele care se prăvale pe creste şi schimbă totul în jur. Parcul din împrejurimi, înveselit cu fântâni arteziene şi Pavilion de Muzică, în stil Art Nouveau, unde pe vremuri cânta fanfara, respiră linişte lângă biserica ortodoxă Sfântul Ilie, mică, în acelaşi timp încăpătoare pentru călătorii osteniţi. Toate acestea se întâmplă sub ocrotirea Munţilor Nemirei. Numele lor vine de la o poveste ale cărei fapte s-au petrecut demult, într-un ţinut de legendă. În Moldova de Jos, unde izvorau apele Ciungetului, Dofteanei şi Slănicului, trăia cneazul Farcu Mic, ce era căsătorit cu o moldoveancă şi avea o fată mândră, pe nume Nemira. Micuţa Nemira, cea cu ochii limpezi, negri şi pătrunzători, a rămas fără mamă, fiind încredinţată spre creştere unei femei frumoase, cu păr negru şi cârlionţat, Cleja, care, la rândul ei, a rămas fără copii din pricina năvălitorilor. Fecioara crescu şi veni vremea peţitului, dar cel care urma să o ia de soţie trebuia să treacă cinci probe de foc. Apăru şi tânărul cel chipeş, care îi fură inima, Şandru, aşa că începură pregătirile de nuntă. Dar năvăliră tătarii şi viteazul fu rănit în luptă. De atunci, lacrimile fetei s-au transformat în izvoare minerale, iar vântul Nemirei care bate iarna prin aceste locuri este puternic precum dragostea dintre cei doi. Aşa spune legenda culeasă de la bătrânii din zonă şi redactată ulterior de publicistul Romulus Busnea.
Luisa Ţuculeanu

Pe culmea principală a Muntelui Nemira, în staţiunea Slănic Moldova, cresc flori rare si unice prin frumuseţea lor, precum floarea de colţ, alături de pini orientali sau arbori de tisa. Peisajul este monumental: o catedrală imensă, imaginară, înconjurată de un brâu verde-arămiu de brazi-zid trainic al naturii cândva sălbatice. Cascada Slănicului coboară pe trepte de piatră sculptată, în susur moale de ape minerale, îngânat de frunze rătăcite şi păsări care caută un adăpost. Toamna la munte incendiază copaci viu coloraţi, aureşte soarele care se prăvale pe creste şi schimbă totul în jur. Parcul din împrejurimi, înveselit cu fântâni arteziene şi Pavilion de Muzică, în stil Art Nouveau, unde pe vremuri cânta fanfara, respiră linişte lângă biserica ortodoxă Sfântul Ilie, mică, în acelaşi timp încăpătoare pentru călătorii osteniţi. Toate acestea se întâmplă sub ocrotirea Munţilor Nemirei. Numele lor vine de la o poveste ale cărei fapte s-au petrecut demult, într-un ţinut de legendă. În Moldova de Jos, unde izvorau apele Ciungetului, Dofteanei şi Slănicului, trăia cneazul Farcu Mic, ce era căsătorit cu o moldoveancă şi avea o fată mândră, pe nume Nemira. Micuţa Nemira, cea cu ochii limpezi, negri şi pătrunzători, a rămas fără mamă, fiind încredinţată spre creştere unei femei frumoase, cu păr negru şi cârlionţat, Cleja, care, la rândul ei, a rămas fără copii din pricina năvălitorilor. Fecioara crescu şi veni vremea peţitului, dar cel care urma să o ia de soţie trebuia să treacă cinci probe de foc. Apăru şi tânărul cel chipeş, care îi fură inima, Şandru, aşa că începură pregătirile de nuntă. Dar năvăliră tătarii şi viteazul fu rănit în luptă. De atunci, lacrimile fetei s-au transformat în izvoare minerale, iar vântul Nemirei care bate iarna prin aceste locuri este puternic precum dragostea dintre cei doi. Aşa spune legenda culeasă de la bătrânii din zonă şi redactată ulterior de publicistul Romulus Busnea.


Luisa Ţuculeanu