office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 35, Iunie 2016


Timp pentru visare
Importanța evaluărilor medicale la nou-născuți
Interviu: Dr. Török Barna, medic specialist ortoped, Centrul Medical Nova Vita
Ce mâncăm la serviciu ?
Psihoterapie şi psihosomatică
Agrişele, fructele vitalităţii
Teatru
Expo
Carte
Mănăstirea Buciumeni, un loc fără timp
Muzeul Etnografic al Moldovei

Mănăstirea Buciumeni, un loc fără timp

 

 Mănăstirea Buciumeni se află la aproximativ 20 km de Tecuci. Biserica mănăstirii, care este şi monument istoric, e construită după un plan în formă de cruce, iar acoperişul, în stil moldovenesc, ȋi conferă un aer zvelt şi elegant. Faţadele sunt ȋmpodobite cu brâie simple, nepictate. E drept că simplitatea şi curăţenia acestui loc reprezintă caracteristici importante şi sunt atuuri care fac din el un aşezămȃnt vizitat de multă lume. Aici vin an de an pelerini, atraşi fiind şi de tradiţiile sihăstreşti ale acestor locuri şi de cadrul natural aparte. Înainte de a ajunge la Buciumeni, drumul este străjuit de o alee lungă de nuci, care dăinuie ca un simbol al trăiniciei şi credinţei; altfel spus, anunţă intrarea ȋntr-un tărȃm plin de istorie, cel al răzeşilor (căci majoritatea satelor fiinţează din vremea lui Ştefan).

Primele forme de viaţă monahală sunt semnalate încă din timpul domniei lui Alexandru cel Bun. De altfel, mănăstirea este considerată una dintre cele mai vechi aşezări monahale din judeţul Galaţi, dar cu o istorie zbuciumată, ȋncărcată de strămutări şi restrişte. Prima biserică, avȃnd hramul Sf. Nicolae, a fost construită abia pe la începutul secolului al XVIII-lea, deşi schitul este desfiinţat ȋn cele din urmă. Bisericuţa este demontată şi dusă în zona Bacăului, unde e reconstruită după acelaşi model. Un secol mai tȃrziu este iar strămutată. În 1925 biserica va fi distrusă parţial de un incendiu şi refăcută, mai apoi, în acelaşi stil. După cutremurul din 1940 este reparată din nou, când se adăugă turla de pe naos; biserica a fost pictată atunci în tehnica fresco. După 1960, mănăstirea traversează o altă perioadă foarte grea. Aici rămȃn doar câteva dintre monahii, în condiţiile deosebit de grele impuse de regimul comunist din acea vreme. Ca atare, ele nu ȋşi mai pot ȋndeplini datoriile de maici.

Viaţa monahală se reface după 1990, din iniţiativa Înaltpreasfinţitului Casian al Dunării de Jos, realizându-se reamanejarea întregului complex mănăstiresc, construirea unei clopotniţe, noi corpuri de chilii. Mănăstirea deţine în patrimoniu şi o importantă colecţie de icoane pe lemn, carte veche, obiecte de cult şi ceramică, mobilier bisericesc, lucruri preţioase care au scăpat cu bine de sub asuprirea stăpȃnirii. Este vrednic de amintit că nu e ȋntȃmplător faptul că la Buciumeni e înmormântată schimonahia Teoctista Busuioc, mare nevoitoare care şi-a anunţat, cu câteva zile înainte sfârşitul pământesc. Născută în zona Huşilor, pustnică la Locurile Sfinte, în valea Iordanului şi în codrii Neamţului vreme de mai bine de 20 de ani, schimonahia Teoctista va binecuvȃnta aceste locuri din apropierea Mănăstirii Buciumeni, ducȃndu-şi traiul ultimilor ani (pȃnă ȋn 1977).

Din 1995 şi pȃnă ȋn prezent hramul mănăstirii este marcat, an de an, de organizarea unui pelerinaj la care vin mai mult de 1.000 de tineri elevi, cu rezultate bune la disciplina Religie, din toate liceele eparhiei. Aceştia participă la Sfânta Liturghie săvârşită la Altarul amenajat ȋn mijlocul pădurii, precum şi la discuţiile duhovniceşti purtate cu cei peste 75 de preoţi din toate protopopiatele Eparhiei. Manifestarea se constituie ca un festival al tinerilor creştini din regiune, care duc mai departe ideea de continuitate şi spiritualitate, valori atȃt de preţuite ȋntr-un aşezămȃnt mult ȋncercat de istorie.

                                                                                                         

Luisa Țuculeanu