office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 31, Februarie 2016


Tulburările de dezvoltare la copil, cauze şi efecte
Mărirea sânilor prin transfer autolog de grăsime
Încălţămintea şi sănătatea sistemului osos
Interviul lunii: Irina Anton, director Campus Medical Regina Maria Iaşi
Avantajele periajului zilnic
Conacul lui Maldăr
Delicii şi scofeturi: Papanaşi cu smântână şi dulceaţă de afine
Mănăstirea cu flori
La Ipoteşti frumos mai ninge…

Mănăstirea cu flori

 

Mănăstirea cu flori este aşezată la marginea unei păduri, lȃngă izvorul pârâului Simila, în localitatea Floreşti din judeţul Vaslui. Legat de numele său, se spune că acesta vine de la o monahie Florentina (Floarea), care a ridicat o biserică de lemn cu hramul “Sfântul Nicolae”. Altă ipoteză denotă că denumirea asociată acestui izvor semnifică, ȋn limba slavonă, floare. Mănăstirea a purtat denumirile de Smila şi Florentina până pe la jumătatea secolului al XVII lea. Astăzi, ea se numeşte Floreşti şi are Hramul Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul. 
În anul 1590 este construită o altă biserică, nu departe de prima (deşi ȋnceputurile ei datează din timpul domniei lui Ştefan cel Mare), ctitorii ei fiind Boierul Cȃrstea Ghenovici şi jupâneasa Anghelina, născută Crăciun, fata unui vornic de seamă din timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanul şi al fiului acestuia, Bogdan. Însuşi Cȃrstea Ghenovici a fost o figură de seamă pe vremea domitorului Eremia Movilă şi a lui Simeon Movilǎ. Din păcate, lăcaşul nu a dăinuit decȃt 100 de ani aproximativ. După această perioadă, s-a reconstruit o altă biserică de către fiii lui Gavriliţă Costache, nepotul ctitorului. În cele din urmă, dat fiind că mănăstirea a ajuns să fie mult afectată de trecerea timpului, ea a fost ȋnchinată, spre o mai bună ȋngrijire, mănăstirii Esfigmenu din Muntele Athos. 
Istoria consemnează că aici a fost adusă, de către Mitropolitul Veniamin (de la Mitropolia Moldovei din Iaşi), icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni cu Pruncul, un obiect de preţ care ȋnfrumuseţează cu multe cununi lăcaşul. Icoana, purtȃnd şi numele de “Sfȃnta de la Floreşti”, este ferecată ȋn argint şi poleită cu aur. Se ştie că pe vreme de secetă este un ajutor de nădejde. În ceea ce priveşte latura exterioară, arhitectura este realizată în stil neogotic (avȃnd, la intrare, turle mici, ascuţite şi siluetă ȋnaltă), ceea ce e mai puţin obişnuit ȋn cazul bisericilor ortodoxe, iar aşezămȃntul egumenesc este în stil clasic. Ferestrele se termină ȋn partea de sus ȋntr-un arc frȃnt, sunt alungite şi se strecoară ȋn zidul dantelat, pe ici, pe colo, ȋntr-un medalion de piatră, ca o dȃră de lumină. E lumina oricărui lăcaş sfȃnt, aflată spre călăuză. 
Luisa Ţuculeanu

Mănăstirea cu flori este aşezată la marginea unei păduri, lȃngă izvorul pârâului Simila, în localitatea Floreşti din judeţul Vaslui. Legat de numele său, se spune că acesta vine de la o monahie Florentina (Floarea), care a ridicat o biserică de lemn cu hramul “Sfântul Nicolae”. Altă ipoteză denotă că denumirea asociată acestui izvor semnifică, ȋn limba slavonă, floare. Mănăstirea a purtat denumirile de Smila şi Florentina până pe la jumătatea secolului al XVII lea. Astăzi, ea se numeşte Floreşti şi are Hramul Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul. 

 

În anul 1590 este construită o altă biserică, nu departe de prima (deşi ȋnceputurile ei datează din timpul domniei lui Ştefan cel Mare), ctitorii ei fiind Boierul Cȃrstea Ghenovici şi jupâneasa Anghelina, născută Crăciun, fata unui vornic de seamă din timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanul şi al fiului acestuia, Bogdan. Însuşi Cȃrstea Ghenovici a fost o figură de seamă pe vremea domitorului Eremia Movilă şi a lui Simeon Movilǎ. Din păcate, lăcaşul nu a dăinuit decȃt 100 de ani aproximativ. După această perioadă, s-a reconstruit o altă biserică de către fiii lui Gavriliţă Costache, nepotul ctitorului. În cele din urmă, dat fiind că mănăstirea a ajuns să fie mult afectată de trecerea timpului, ea a fost ȋnchinată, spre o mai bună ȋngrijire, mănăstirii Esfigmenu din Muntele Athos. 

 

Istoria consemnează că aici a fost adusă, de către Mitropolitul Veniamin (de la Mitropolia Moldovei din Iaşi), icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni cu Pruncul, un obiect de preţ care ȋnfrumuseţează cu multe cununi lăcaşul. Icoana, purtȃnd şi numele de “Sfȃnta de la Floreşti”, este ferecată ȋn argint şi poleită cu aur. Se ştie că pe vreme de secetă este un ajutor de nădejde. În ceea ce priveşte latura exterioară, arhitectura este realizată în stil neogotic (avȃnd, la intrare, turle mici, ascuţite şi siluetă ȋnaltă), ceea ce e mai puţin obişnuit ȋn cazul bisericilor ortodoxe, iar aşezămȃntul egumenesc este în stil clasic. Ferestrele se termină ȋn partea de sus ȋntr-un arc frȃnt, sunt alungite şi se strecoară ȋn zidul dantelat, pe ici, pe colo, ȋntr-un medalion de piatră, ca o dȃră de lumină. E lumina oricărui lăcaş sfȃnt, aflată spre călăuză. 


Luisa Ţuculeanu