office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 29, Noiembrie 2015


Când sufletul e plin
Interviul lunii: Iulian Boia
Tiroida - glandă „de îngrășare” sau „de slăbire”?
Litiaza biliară
Porţia de sănătate: gutuile
Locuri de poveste: Legendă în Munţii Nemirei
Delicii şi scofeturi: brioşe cu dovleac
O bijuterie în piatră
Muzeul Cezar Petrescu
Frumuseţi de lângǎ noi: Cheile Tǎtarului

Muzeul Cezar Petrescu

 

Muzeul_Cezar_Petrescu de la Cotnari a fost inaugurat la data de 2 octombrie 2015, în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, valorificând Fondul „Cezar Petrescu”, donat Muzeului Literaturii Române Iaşi de Smaranda Chehata (sora scriitorului).
 
Expoziţia permanentă reconstituie muzeografic viaţa şi activitatea scriitorului Cezar Petrescu. Pe lângă obiectele care i-au aparţinut lui Cezar Petrescu (masă de secol XIX, scaun de epocă, fotoliu, maşină de scris, aparat de radio, coupe-papier din lemn, suport pentru stilou, vas ceramic), expoziţia documentară însumează fotografii cunoscute şi necunoscute, cu momente şi oameni care au trecut prin viaţa sa, cărţi în ediţii prime şi traduceri ale operei sale în limbile franceză, germană, engleză, italiană, maghiară, polonă, cehă, manuscrise, gazete şi ziare, la care a colaborat sau pe care le-a condus, precum şi reprezentări grafice, Cezar Petrescu fiind şi un talentat grafician, toate reconstituind imaginea unuia dintre cei mai fecunzi scriitori şi gazetari români ai primei jumătăţi a secolului al XX-lea. 
 
Cezar Petrescu s-a născut la Hodora, comuna Cotnari, la 1 decembrie 1892. Este primul fiu al inginerului Dimitrie P. Petrescu (1860-1907), profesor la Şcoala Agricolă Trifeşti de lângă Roman, unde viitorul scriitor a şi învăţat între 1901-1903, şi al Olgăi Comoniţă (1871-1956), fiică de senator liberal, descendentă a unei vechi familii boiereşti din Moldova. Urmează liceul la Roman şi, apoi, la Liceul Internat din Iaşi, unde îşi ia bacalaureatul în anul 1911. La Iaşi l-a avut ca profesor de limba română pe Calistrat Hogaş. În anul 1907 debutează în revista „Sămănătorul” cu proza Scrisori. Obţine licenţa în Drept în anul 1915. În anul 1917 i se naşte singurul copil, Aurel Theodor. În 1919, împreună cu Pamfil Şeicaru, înfiinţează publicaţia antiliberală „Hiena” (1919-1925). Este redactor şi la cotidienele „Dimineaţă” şi „Adevărul”. Conduce, pentru scurtă vreme, ziarul „Bucovina” din Cernăuţi. Lucrează cu Gib I. Mihăescu la cotidianul bucureştean „Ţară nouă” şi apoi la „Voinţa” (1920). Alături de Lucian Blaga, Demostene Botez, Nichifor Crainic, Al.O. Teodoreanu, Ion Marin Sadoveanu, Gib I. Mihăescu, Adrian Maniu şi Pamfil Şeicaru întemeiază revista tradiţională „Gândirea”, în anul 1921, la Cluj-Napoca. 
 
Opera lui Cezar Petrescu cuprinde peste 70 de volume – romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică şi literatură pentru copii, studii, note de călătorie şi memorialistică. Printre cele mai cunoscute titluri ale sale amintim: Întunecare (1927-1928), Calea Victoriei (1930), Baletul mecanic (1931), Apostol (1933), Oraş patriarhal (1933), Aurul negru (1934), Duminica orbului (1934), Romanul lui Eminescu (1935-1936), Noi vrem pământ! (1938), Carlton (1944), Vladim sau Drumul Pierdut (1962). Cezar Petrescu a scris şi literatură pentru copii: Pif, Paf, Puf (1930), Fram, ursul polar (1932), Cocârţ şi bomba atomică (1945), Omul de zăpadă (1945), Neghiniţă (1949).
 
Extraordinara energie creatoare a lui Cezar Petrescu – descifrată de unii ca facilitate, de alţii ca predilecţie spre comercial sau ca perfectă adecvare la orizontul epocii şi al literaturii – n-a exclus conflictul interior, aşa cum reiese dintr-o scrisoare trimisă prietenului Panait Istrati, în 1931: „Vezi dumneata, eu dintr-un punct de vedere, din unicul punct de vedere valabil, sunt un om pierdut. Un literator. Un profesionist. Ce poate fi mai iremediabil pierdut? Prins într-un angrenaj de unde nu mai este scăpare, scriu cărţi, scriu una după alta, cu monotonia aproape pasivă a meşteşugarului care bate cuie în talpă, pe scăunaşul lui de la fereastră, în subsol. Şi cu mizeria conştiinţei că fac ceva mai puţin folositor lumii, ca o calfă care bate ţintele în talpă”. (Cezar Petrescu, Întunecare. Prefaţă de Vasile Morar. Tabel cronologic şi referinţe critice de Teodora Dumitru, Editura Litera, Bucureşti, 2010, p. 15). 
 
Muzeul poate vizitat în localitatea Cotnari, comuna Cotnari, judeţul Iaşi, fiind situat în cadrul Centrului de Informare şi Promovare Turistică al comunei Cotnari, de Luni până Vineri între orele 8-16.

Muzeul_Cezar_Petrescu de la Cotnari a fost inaugurat la data de 2 octombrie 2015, în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, valorificând Fondul „Cezar Petrescu”, donat Muzeului Literaturii Române Iaşi de Smaranda Chehata (sora scriitorului). 

 

Expoziţia permanentă reconstituie muzeografic viaţa şi activitatea scriitorului Cezar Petrescu. Pe lângă obiectele care i-au aparţinut lui Cezar Petrescu (masă de secol XIX, scaun de epocă, fotoliu, maşină de scris, aparat de radio, coupe-papier din lemn, suport pentru stilou, vas ceramic), expoziţia documentară însumează fotografii cunoscute şi necunoscute, cu momente şi oameni care au trecut prin viaţa sa, cărţi în ediţii prime şi traduceri ale operei sale în limbile franceză, germană, engleză, italiană, maghiară, polonă, cehă, manuscrise, gazete şi ziare, la care a colaborat sau pe care le-a condus, precum şi reprezentări grafice, Cezar Petrescu fiind şi un talentat grafician, toate reconstituind imaginea unuia dintre cei mai fecunzi scriitori şi gazetari români ai primei jumătăţi a secolului al XX-lea.  

 

Cezar Petrescu s-a născut la Hodora, comuna Cotnari, la 1 decembrie 1892. Este primul fiu al inginerului Dimitrie P. Petrescu (1860-1907), profesor la Şcoala Agricolă Trifeşti de lângă Roman, unde viitorul scriitor a şi învăţat între 1901-1903, şi al Olgăi Comoniţă (1871-1956), fiică de senator liberal, descendentă a unei vechi familii boiereşti din Moldova. Urmează liceul la Roman şi, apoi, la Liceul Internat din Iaşi, unde îşi ia bacalaureatul în anul 1911. La Iaşi l-a avut ca profesor de limba română pe Calistrat Hogaş. În anul 1907 debutează în revista „Sămănătorul” cu proza Scrisori. Obţine licenţa în Drept în anul 1915. În anul 1917 i se naşte singurul copil, Aurel Theodor. În 1919, împreună cu Pamfil Şeicaru, înfiinţează publicaţia antiliberală „Hiena” (1919-1925). Este redactor şi la cotidienele „Dimineaţă” şi „Adevărul”. Conduce, pentru scurtă vreme, ziarul „Bucovina” din Cernăuţi. Lucrează cu Gib I. Mihăescu la cotidianul bucureştean „Ţară nouă” şi apoi la „Voinţa” (1920). Alături de Lucian Blaga, Demostene Botez, Nichifor Crainic, Al.O. Teodoreanu, Ion Marin Sadoveanu, Gib I. Mihăescu, Adrian Maniu şi Pamfil Şeicaru întemeiază revista tradiţională „Gândirea”, în anul 1921, la Cluj-Napoca.  

 

Opera lui Cezar Petrescu cuprinde peste 70 de volume – romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică şi literatură pentru copii, studii, note de călătorie şi memorialistică. Printre cele mai cunoscute titluri ale sale amintim: Întunecare (1927-1928), Calea Victoriei (1930), Baletul mecanic (1931), Apostol (1933), Oraş patriarhal (1933), Aurul negru (1934), Duminica orbului (1934), Romanul lui Eminescu (1935-1936), Noi vrem pământ! (1938), Carlton (1944), Vladim sau Drumul Pierdut (1962). Cezar Petrescu a scris şi literatură pentru copii: Pif, Paf, Puf (1930), Fram, ursul polar (1932), Cocârţ şi bomba atomică (1945), Omul de zăpadă (1945), Neghiniţă (1949). 

 

Extraordinara energie creatoare a lui Cezar Petrescu – descifrată de unii ca facilitate, de alţii ca predilecţie spre comercial sau ca perfectă adecvare la orizontul epocii şi al literaturii – n-a exclus conflictul interior, aşa cum reiese dintr-o scrisoare trimisă prietenului Panait Istrati, în 1931: „Vezi dumneata, eu dintr-un punct de vedere, din unicul punct de vedere valabil, sunt un om pierdut. Un literator. Un profesionist. Ce poate fi mai iremediabil pierdut? Prins într-un angrenaj de unde nu mai este scăpare, scriu cărţi, scriu una după alta, cu monotonia aproape pasivă a meşteşugarului care bate cuie în talpă, pe scăunaşul lui de la fereastră, în subsol. Şi cu mizeria conştiinţei că fac ceva mai puţin folositor lumii, ca o calfă care bate ţintele în talpă”. (Cezar Petrescu, Întunecare. Prefaţă de Vasile Morar. Tabel cronologic şi referinţe critice de Teodora Dumitru, Editura Litera, Bucureşti, 2010, p. 15).  

 

Muzeul poate vizitat în localitatea Cotnari, comuna Cotnari, judeţul Iaşi, fiind situat în cadrul Centrului de Informare şi Promovare Turistică al comunei Cotnari, de Luni până Vineri între orele 8-16.