Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/15-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Palatul de pe dealul Cetǎţuii
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr.9, februarie 2014


În luna lui februarie
Mǎnǎstirea Popǎuţi
Muzeul Maestrului Ion Irimescu
Palatul de pe dealul Cetǎţuii
În liniștea munților
Ioniţǎ Sandu Sturdza
Turist în Europa: Costa Brava
Roma - oraşul iubirii
Sfaturi utile pentru destinaţii exotice!
Destinaţie culinarǎ: Restaurant Rustic - Bellaria

Palatul de pe dealul Cetǎţuii

Oraşul Iaşi dezvǎluie cǎlǎtorului dornic sǎ-i înţeleagǎ tainele, podoabe arhitecturale  unice, care strǎjuiesc de veacuri cele şapte coline.
Aşezatǎ în partea de sud, pe dealul care poartǎ acelaşi nume, Mǎnǎstirea Cetǎţuia vibreazǎ şi astǎzi de istorie. Străjuit de un turn impozant și împrejmuit cu un zid de piatră, aşezǎmântul a fost construit în secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683) şi conceput ca un complex fortificat care sǎ ofere domnitorului şi boierilor un loc de refugiu din calea invadatorilor.  
Cum locul poartǎ amprenta unor evenimente importante din viaţa Moldovei, în acest numǎr al revistei, vom aborda doar aspectele legate de Palatul domnesc şi de Cuhnea domnească, un obiectiv unicat în România şi un reper de seamǎ al spaţiului moldav.
    Construit din piatrǎ, cu bolţi de cǎrǎmidǎ, palatul domnesc avea un rol strict defensiv, elementele de confort sau lux fiind total ignorate de domnitor. “Pe timpul luptelor, atunci când românul era totdeauna cu zilele în mână, locuințele aveau nevoie mai mult de metereze decât de ferestre largi”, avea sǎ remarce, în mai 1842, Alecu Russo aflat în vizita la acest locaş. De asemenea, scriitorul afirmǎ că “încăperile palatului au fost pictate în frescă”,  însǎ astǎzi, din pǎcate, nu se mai observă nici o urmă de pictură.
Intrarea în clǎdire se face printr-o scarǎ lipitǎ de perete care duce la un balcon mic cu foişor de lemn, aflat la etajul întâi al clǎdirii, unde sunt poziţionate încaperile pentru locuit, precum şi sala de primire a domnitorului. Toate camerele de la etaj sunt boltite en berceau. O scară amplasată în grosimea zidului sudic al odăii domnitorului coboară în spirală către o încăpere cu rol de iatac al doamnei.
În aripa stângă a clădirii, la același nivel cu apartamentul acesteia, sunt poziţionate o serie de hrube și tainițe boltite, care aveau o legătură secretă cu etajul locuibil. Trecerea din prima hrubă în cea de-a doua se fǎcea printr-o deschidere joasă cu o înălțime mai mică de un metru, prin care  nu putea sǎ treacǎ decât un singur om. Conform legendei, exista un tunel care lega Sfânta Masă a altarului de palatul domnesc, pentru a se salva odoarele bisericii din calea navǎlitorilor, precum şi câteva hrube care făceau legătura între Palatul domnesc de la Cetățuia și Curtea domnească din Iași.
Fiind parţial distrus în timpul Revoluției de la 1821 şi consolidat în urma lucrărilor de restaurare din anii 1964-1971, Palatul  Domnesc al lui Gheorghe Duca, adăpostește în prezent un muzeu de artă feudală, conținând preţioase obiecte de cult: broderii, icoane pictate pe lemn și îmbrăcate în argint, cățui, cărți ferecate în argint, cruci sculptate și ferecate în argint sau argint aurit, sfeșnice, manuscrise, provenind din depozitele mănăstirii și al centrului mitropolitan.

Pe latura esticǎ a mǎnǎstirii, o altǎ cladire trezeşte interesul trecǎtorului. Formată dintr-o cameră pătrată, cu latura de 7 m, cu o boltă semisferică, în mijlocul căreia se înalță un turn lanternă de formă cilindrică, construcţia este realizatǎ tot din piatrǎ. Turnul înălțat în centrul calotei acoperișului avea rolul de a permite fumului să iasă din încăpere. În timpul vizitei lui Russo, spre surprinderea acestuia, deşi se bucura de o arhitecturǎ spectaculoasǎ, construcţia  era folositǎ pe post de  bucătărie. Unii istorici susțin că acest edificiu a fost, în realitate, o baie domnească.  
Menţionam cǎ această cuhne este ultima construcție de acest fel rămasă pe teritoriul actual al României, o clădire asemănătoare, dar mai simplă, fiind identificată de Gheorghe Balș la Mănăstirea Marea Lavră din Muntele Athos. Clădiri cu același rol  au existat în trecut și la Curtea din Brâncoveni a lui Matei Basarab sau la Curtea din Potlogi, dar nu au învins vitregiile vremii.
Toate aceste repere, vestigii ale unui trecut tumultos, încântǎ inima şi ochiul privitorului, mǎrturisind, prin perenitatea lor, credinţa, cutumele şi ingeniozitatea înaintaşilor noştri.


                                    Mirela Ţuculeanu