Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/116-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Portretul țăranului romȃn intrat ȋn istorie
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 16, Septembrie 2014


E-atȃta poezie!
Râşca, mǎnǎstirea din calea vulturilor
Rapsodii de toamnǎ pe strada Ralet
Off-Road în Bucovina
Fructele sǎnǎtǎţii
Vârsta copiilor şi sportul
Sfaturi de toamnǎ
O călătorie ȋn timp la Muzeul de Istorie din Onești
Un original dupǎ romantici
Portretul țăranului romȃn intrat ȋn istorie
Comori din Lacul Sfânta Ana
Frumuseţi de lângǎ noi: Cascada Cailor
Sorrento, punctul de start al unei aventuri!
Fiesta gusturilor mexicane de la Little Texas

Portretul țăranului romȃn intrat ȋn istorie

 

Octav Băncilă, pictorul care a surprins poate cel mai bine chipul țăranului romȃn, a făcut parte dintr-o familie cu descendență veche, avȃnd rădăcini pe latura cronicarilor (a fost fiul lui Vasile Băncilă și al Profirei, născută Neculce, urmașă a cronicarului). De altfel, el și-a dedicat ani buni din cariera de pictor (mai ales între 1905–1916, perioadă greu ȋncercată ȋn istorie) cauzei muncitorimii și țărănimii. A zugrăvit chipul țăranului obidit, exponent al poporului, ȋn numeroase lucrări, precum “Muncitorul”, “Grevistul”, “Întrunire”, “Pax”. I-a consacrat numeroase tablouri, așa ȋncȃt răscoalele din 1907 au inspirat cinsprezece lucrări, dintre care cele mai cunoscute sunt  “1907”, “Execuția”, “Recunoașterea”, “După răscoale”. 
Dincolo de evenimentele sociale ȋn care a fost implicat omul simplu și curat, a înfățișat și alte laturi ale vieții sale, legate de munca și de momentele de odihnă în natură, momente ce au constituit ȋntotdeauna un adevărat izvor cu bogății spirituale, atȃt pentru zugravi, cȃt și pentru scriitori. Aceleași scene de viață și trăire profundă, pe care numai un pictor apropiat de viața satului ar fi putut să le surprindă cu o anumită intensitate (precum Nicolae Grigorescu sau Dumitru Ghiață), i-au transpus fiecare zvȃcnire ȋn trăsături vibrate de penel (astfel de lucrări sunt “La fȃntȃnă”, “Ciobăniță cu fuior”, “Muncind pămȃntul” și altele). Opera sa cuprinde ȋnsă și portrete, peisaje, flori și naturi statice (artistul pictează adesea maci, flori de liliac sau crini ȋn vase tradiționale, de lut, portrete de țigancă sau bătrȃni, realizate ȋntr-o manieră realistă, naturi statice cu fructe etc.).
Rămas orfan la vîrsta de patru ani, și-a petrecut copilăria în casa surorii mai mari, Sofia, căsătorită la Iași cu Ioan Nădejde, unul dintre fondatorii revistei “Contemporanul”. Ȋn 1887 s-a înscris la „Școala de Arte Frumoase” din Iași. Anii de studii ȋn această școală, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și C.D. Stahi, i-au prilejuit însușirea unei serioase pregătiri profesionale. La 19 ani a cȃștigat o bursă ȋn străinătate. Şi-a continuat studiile la „Academia de Arte Frumoase” din München, unde a avut ocazia să lucreze în atelierele pictorilor Haschbe și Lenbach. Apoi se duce în Franța și Italia, unde studiază operele maeștrilor de altădată. Întors la Iași, Octav Băncilă se afirmă în primele decenii ale secolului XX, într-o epocă de puternice frământări sociale, fapt care a influențat zămislirea unor opere ce pot fi luate ca reper ȋn arta romȃnească. 
                                                                                                   Luisa Ṭuculeanu

Octav Băncilă, pictorul care a surprins poate cel mai bine chipul țăranului romȃn, a făcut parte dintr-o familie cu descendență veche, avȃnd rădăcini pe latura cronicarilor (a fost fiul lui Vasile Băncilă și al Profirei, născută Neculce, urmașă a cronicarului). De altfel, el și-a dedicat ani buni din cariera de pictor (mai ales între 1905–1916, perioadă greu ȋncercată ȋn istorie) cauzei muncitorimii și țărănimii. A zugrăvit chipul țăranului obidit, exponent al poporului, ȋn numeroase lucrări, precum “Muncitorul”, “Grevistul”, “Întrunire”, “Pax”. I-a consacrat numeroase tablouri, așa ȋncȃt răscoalele din 1907 au inspirat cinsprezece lucrări, dintre care cele mai cunoscute sunt  “1907”, “Execuția”, “Recunoașterea”, “După răscoale”. 

 

Dincolo de evenimentele sociale ȋn care a fost implicat omul simplu și curat, a înfățișat și alte laturi ale vieții sale, legate de munca și de momentele de odihnă în natură, momente ce au constituit ȋntotdeauna un adevărat izvor cu bogății spirituale, atȃt pentru zugravi, cȃt și pentru scriitori. Aceleași scene de viață și trăire profundă, pe care numai un pictor apropiat de viața satului ar fi putut să le surprindă cu o anumită intensitate (precum Nicolae Grigorescu sau Dumitru Ghiață), i-au transpus fiecare zvȃcnire ȋn trăsături vibrate de penel (astfel de lucrări sunt “La fȃntȃnă”, “Ciobăniță cu fuior”, “Muncind pămȃntul” și altele). Opera sa cuprinde ȋnsă și portrete, peisaje, flori și naturi statice (artistul pictează adesea maci, flori de liliac sau crini ȋn vase tradiționale, de lut, portrete de țigancă sau bătrȃni, realizate ȋntr-o manieră realistă, naturi statice cu fructe etc.).

 

Rămas orfan la vîrsta de patru ani, și-a petrecut copilăria în casa surorii mai mari, Sofia, căsătorită la Iași cu Ioan Nădejde, unul dintre fondatorii revistei “Contemporanul”. Ȋn 1887 s-a înscris la „Școala de Arte Frumoase” din Iași. Anii de studii ȋn această școală, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și C.D. Stahi, i-au prilejuit însușirea unei serioase pregătiri profesionale. La 19 ani a cȃștigat o bursă ȋn străinătate. Şi-a continuat studiile la „Academia de Arte Frumoase” din München, unde a avut ocazia să lucreze în atelierele pictorilor Haschbe și Lenbach. Apoi se duce în Franța și Italia, unde studiază operele maeștrilor de altădată. Întors la Iași, Octav Băncilă se afirmă în primele decenii ale secolului XX, într-o epocă de puternice frământări sociale, fapt care a influențat zămislirea unor opere ce pot fi luate ca reper ȋn arta romȃnească. 

 

Luisa Ṭuculeanu