Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/51-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Povestea aurului alb
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 11, Aprilie 2014


Carte B 37
Lunca din Mirceşti
Lumină din lumină
Biserica “Sf. Ioan Gurǎ de Aur” de pe Uliţa copilǎriei
Drumul vinului
Pictorul anemonelor
Istoria unui nume: Mǎnǎstirea Nechit
Povestea aurului alb
Muzeul de Etnografie din Vatra Dornei
Încondeierea ouǎlor în tradiţia popularǎ
Frumuseţi de lângǎ noi: Lacul Albastru
Fiesta gusturilor mexicane de la Little Texas
Zakynthos – Il fiore del Levante

Povestea aurului alb

Legenda spune cǎ un haiduc, urmǎrit de poterǎ, a cǎzut într-o groapǎ de sare, drept pentru care a scǎpat de pedeapsǎ. Aşa avea sǎ înceapǎ povestea sǎrii în zona Târgu Ocna.
La început, exploatarea sǎrii din regiunea Trotuşului şi Tg.Ocna se fǎcea de cǎtre localnicii care îşi scoteau sarea necesarǎ pentru consumul propriu, iar ceea ce era în plus lua drumul comerţului. În „Descrierea Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir apar referiri despre Ocna si Trotuş, “douǎ târguşoare care nu sunt demne de amintit decât prin ocnele de sare bogate din apropierea lor”.
În secolul al XVIII-lea, în cadrul ocnelor se deosebesc douǎ categorii de muncitori: muncitorii liberi sau ocolaşii (muncitorii împroprietǎriţi, având drepturi ce reveneau oricǎrui slujitor al statului), salgaii (muncitori mineri veniţi de dincolo de Carpaţi) şi ocnaşii, care erau condamnaţi la muncǎ pentru delicte grave.
Accesul în ocnǎ era greoi din cauza adâncimii mari, aşa încât ocnaşii rǎmâneau 24 de ore în minǎ, situaţie care a avut repercursiuni asupra sǎnǎtaţii lor. Domnitorul Grigore Ghica a fost impresionat de soarta nenorociţilor care îşi ispǎşeau pedeapsa  „fǎrǎ a se bucura vreodatǎ de luminǎ şi de aer curat” şi, de aceea, a dispus înfiinţarea unei închisori “solide cu zid prin pregiur în apropiere de Groapa Ocnei, care va sluji de adǎpost vinovaţilor în vreme de noapte”. Edificiul, terminat în 1855, spectaculos la exterior, a impresionat prin trǎinicie şi dotǎri, fiind denumit „Castelul ocnaşilor”.
Sarea a fost scoasǎ la suprafaţǎ, în perioada 1 februarie 1885-30 octombrie 1896, de la magazia Salinei pânǎ la rampa de sare din staţia CFR Tg. Ocna cu funicularul. În 1896 se prelungeşte calea feratǎ din staţia Tg. Ocna – halta Salina pânǎ la magaziile de sare din salina Tg. Ocna, unde sarea se încarcǎ direct în vagoane. Anghel Saligny a fost proiectantul şi executantul "Teledinamicului de la Târgu Ocna" - primul funicular din Romania, o realizare de excepţie care a funcţionat numai 11 ani. Datoritǎ bogǎţiei zǎcǎmântului de la Târgu Ocna, Austro-Ungaria şi România au fost interesate sǎ construiascǎ şi au realizat (1897) o cale feratǎ prin pasul Ghimeş - Palanca, pe Valea Trotuşului. Astfel, oraşul a prosperat odatǎ cu importanţa economicǎ a minelor de sare.
Costache Negri, figurǎ luminoasǎ a culturii romaneşti şi cunoscut om politic, şi-a legat activitatea de numele oraşului. Dragostea sa pentru aceastǎ pitoreascǎ localitate de munte l-a determinat sǎ-şi construiascǎ aici câteva case (fostul spital orǎşenesc a fost casa lui C. Negri) şi sǎ-şi invite prietenii: Al. I. Cuza, M. Kogalniceanu, V. Alecsandri. Ca o încununare a sentimentelor nutrite pentru oraş, ultimele clipe din viaţǎ şi le-a petrecut aici.Tot în aceastǎ zonǎ se aflǎ şi un Sanatoriu, la baza cǎruia este primul muzeu al sǎrii, cu exponate despre geneza, exploatarea şi prelucrarea sǎrii. Pentru cei care vin aici, biserica Sf. Varvara, protectoarea minerilor, reprezintǎ un spaţiu de reculegere şi speranţǎ.

 

Luisa Ţuculeanu