Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 22

Notice: Undefined offset: 0 in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23

Warning: getimagesize(poze/122-) [function.getimagesize]: failed to open stream: No such file or directory in /home/brancher/public_html/articol.php on line 23
Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei
office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 17, Octombrie 2014


Ȋn luna lui octombrie…
Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei
Hernia inghinală
Roua cerului
Palatul de la Comǎneşti
Muzeul de Artǎ din Piatra Neamţ
Podul Minciunilor, legendă sau adevăr?
Destinaţie culinarǎ: Restaurant Turnul de Apă
Cipru - o insula mai frumoasă decât Afrodita!
Frumuseţi de lângǎ noi: Flori de toamnă
Mărirea de sâni prin injectarea de grăsime proprie

Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei

Sfȃnta Parascheva s-a născut ȋn secolul al XI-lea, pe țărmul Mării Marmara, ȋn apropiere de Constantinopol (Istanbulul de azi), ca¬pi¬tala Imperiului bizantin. Ȋncă de mică a fost crescută și educată ȋn spiritual unei vieți creștinești, ȋntr-o familie de neam bun. De altfel, un frate al Cuvioasei, călugărit sub numele de Eftimie, a fost ales episcop. Mergȃnd ȋn permanență la biserică, ȋmpreună cu mama ei, fetița de numai 10 ani a ascultat cuvȃnul Evangheliei și a urmat calea spre sfințenie, oferindu-și haina săracilor și părăsind toate cele lumești. Ȋntr-o bună zi, a plecat la Constantinopol, fără știrea părinților, unde s-a închinat la moaștele Sfinților de acolo. Mai apoi a plecat din cetate, a trecut în Calcedon și s-a așezat în Heracleea Pontului, mergând pe jos. Urmȃnd sfaturile unor viețuitori de seamă, s-a ȋndreptat spre ținutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde rămȃne pentru cinci ani. A plecat spre Ṭara Sfăntă și, după ce a văzut Ierusalimul, s-a retras ȋn pustie, ȋn Iordan, alăturându-se unor călugărițe pustnice. Aici, băutura ei era apa de izvor, iar în loc de așternut folosea o rogojină; îmbrăcămintea ei era o haină zdrențăroasă, dar se nevoia cu bucurie și pe toate le răbda.
Ajungând la vârsta de 25 de ani, a plecat de acolo și s-a dus la Iope, căci aflăm că ȋntr-o noapte un ȋnger i-a spus ȋn vis să se ȋntoarcă ȋn locurile natale. A pornit, așadar, către patria sa pe o corabie, ajungând acolo după o călătorie plină de primejdii. După doi ani a adormit întru Domnul, încredințându-și sfântul său suflet în mâinile îngerești, iar trupul său l-a ascuns în pământ. A fost ȋngropată ca o străină, dar, la timpul potrivit, trupul sfintei s-a arătat. Potrivit tradiției, un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat ȋn mare. Ajungȃnd la țărm, un sihastru de acele locuri a rugat pe niște creștini să-l ȋngroape după rȃnduiala creștinească. Săpȃnd o groapă, au găsit trupul Prea Cuvioasei Parascheva, neputrezit, cu bună mireasmă, iar alături de ea au așezat și trupul corăbierului. Dar ȋn noaptea urmatoare, i s-a arătat ȋn vis unuia dintre creștini o ȋmpărăteasă șezȃnd pe un scaun luminat, ȋnconjurată de ȋngeri, iar unul dintre aceștia l-a mustrat pentru că n-a scos la lumină trupul Cuvioasei și nu l-a așezat la loc de cinste, pentru că Ȋmpărăteasa nu era alta decȃt Cuvioasa Parascheva. Socotind că este un semn divin, credincioșii au luat trupul Cuvioasei și l-au dus ȋn biserica “Sfinții Apostoli” din Kallicrateia. Aceasta i-a ajutat de ȋndată pe cei care s-au rugat lȃngă cinstitele sale moaște, săvȃrșind vindecări minunate.
Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate, pe rȃnd, la Tȃrnovo, apoi la Vidin, după ce Bulgaria cade sub ocupația turcilor și, mai apoi, la Belgrad, ȋn Serbia. Ȋn anul 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucerește Belgradul, astfel că Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, ȋn palatul sultanului. De aici, au fost răscumparate de Patriarhia Ecumenică. Strămutarea moaștelor Cuvioasei la Iași a fost sprijinită de Vasile Lupu, ctitorul bisericii "Sfinții Trei Ierarhi”. Acesta a făcut demersurile necesare către Patriarhia din Constantinopol, și, drept recunoștință pentru plata datoriilor Patriarhiei, domnitorul primește ȋn dar moaștele Cuvioasei, care sunt aduse pe 14 octombrie 1641, ȋn Mănăstirea „Sfintii Trei Ierarhi“.
Biserica Or¬todoxă de pretutindeni o prăznuiește ȋn fiecare an, pe data de 14 octombrie, pe Cuvioasa Maică Parascheva. Ea este cinstită cu deosebire în Moldova, întrucât moaștele ei se găsesc la Iași de mai bine de 350 de ani. Fiind un izvor nesecat de bine¬cu¬vân¬ta¬re și bucurii duhovnicești sau trupești pentru toți cei care o cheamă în ruga lor, creștinii de oriunde aleg să fie la Iași ȋn această zi de sărbătoare, să se ȋnchine la sfintele sale moaște aducătoare de tămăduiri. Orașul se transformă, pe drept cuvȃnt, ȋntr-un loc de pelerinaj și rugăciune, al cărei glas se ridică dintr-o mare de oameni cu buchete de busuioc ȋn mȃini și speranță ȋn suflet. Ocrotirea Maicii Parascheva se simte ȋn tot momentul, dar la mijlocul lunii octombrie, zi sfȃntă, lumina din candele este mai puternică și sufletul tȃnjește mai mult după curățenia ei.
                                                                                       Luisa Ṭuculeanu

Sfȃnta Parascheva s-a născut ȋn secolul al XI-lea, pe țărmul Mării Marmara, ȋn apropiere de Constantinopol (Istanbulul de azi), ca¬pi¬tala Imperiului bizantin. Ȋncă de mică a fost crescută și educată ȋn spiritual unei vieți creștinești, ȋntr-o familie de neam bun. De altfel, un frate al Cuvioasei, călugărit sub numele de Eftimie, a fost ales episcop. Mergȃnd ȋn permanență la biserică, ȋmpreună cu mama ei, fetița de numai 10 ani a ascultat cuvȃnul Evangheliei și a urmat calea spre sfințenie, oferindu-și haina săracilor și părăsind toate cele lumești. Ȋntr-o bună zi, a plecat la Constantinopol, fără știrea părinților, unde s-a închinat la moaștele Sfinților de acolo. Mai apoi a plecat din cetate, a trecut în Calcedon și s-a așezat în Heracleea Pontului, mergând pe jos. Urmȃnd sfaturile unor viețuitori de seamă, s-a ȋndreptat spre ținutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde rămȃne pentru cinci ani. A plecat spre Ṭara Sfăntă și, după ce a văzut Ierusalimul, s-a retras ȋn pustie, ȋn Iordan, alăturându-se unor călugărițe pustnice. Aici, băutura ei era apa de izvor, iar în loc de așternut folosea o rogojină; îmbrăcămintea ei era o haină zdrențăroasă, dar se nevoia cu bucurie și pe toate le răbda.

 

Ajungând la vârsta de 25 de ani, a plecat de acolo și s-a dus la Iope, căci aflăm că ȋntr-o noapte un ȋnger i-a spus ȋn vis să se ȋntoarcă ȋn locurile natale. A pornit, așadar, către patria sa pe o corabie, ajungând acolo după o călătorie plină de primejdii. După doi ani a adormit întru Domnul, încredințându-și sfântul său suflet în mâinile îngerești, iar trupul său l-a ascuns în pământ. A fost ȋngropată ca o străină, dar, la timpul potrivit, trupul sfintei s-a arătat. Potrivit tradiției, un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat ȋn mare. Ajungȃnd la țărm, un sihastru de acele locuri a rugat pe niște creștini să-l ȋngroape după rȃnduiala creștinească. Săpȃnd o groapă, au găsit trupul Prea Cuvioasei Parascheva, neputrezit, cu bună mireasmă, iar alături de ea au așezat și trupul corăbierului. Dar ȋn noaptea urmatoare, i s-a arătat ȋn vis unuia dintre creștini o ȋmpărăteasă șezȃnd pe un scaun luminat, ȋnconjurată de ȋngeri, iar unul dintre aceștia l-a mustrat pentru că n-a scos la lumină trupul Cuvioasei și nu l-a așezat la loc de cinste, pentru că Ȋmpărăteasa nu era alta decȃt Cuvioasa Parascheva. Socotind că este un semn divin, credincioșii au luat trupul Cuvioasei și l-au dus ȋn biserica “Sfinții Apostoli” din Kallicrateia. Aceasta i-a ajutat de ȋndată pe cei care s-au rugat lȃngă cinstitele sale moaște, săvȃrșind vindecări minunate.

 

Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate, pe rȃnd, la Tȃrnovo, apoi la Vidin, după ce Bulgaria cade sub ocupația turcilor și, mai apoi, la Belgrad, ȋn Serbia. Ȋn anul 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucerește Belgradul, astfel că Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, ȋn palatul sultanului. De aici, au fost răscumparate de Patriarhia Ecumenică. Strămutarea moaștelor Cuvioasei la Iași a fost sprijinită de Vasile Lupu, ctitorul bisericii "Sfinții Trei Ierarhi”. Acesta a făcut demersurile necesare către Patriarhia din Constantinopol, și, drept recunoștință pentru plata datoriilor Patriarhiei, domnitorul primește ȋn dar moaștele Cuvioasei, care sunt aduse pe 14 octombrie 1641, ȋn Mănăstirea „Sfintii Trei Ierarhi“.

 

Biserica Or¬todoxă de pretutindeni o prăznuiește ȋn fiecare an, pe data de 14 octombrie, pe Cuvioasa Maică Parascheva. Ea este cinstită cu deosebire în Moldova, întrucât moaștele ei se găsesc la Iași de mai bine de 350 de ani. Fiind un izvor nesecat de bine¬cu¬vân¬ta¬re și bucurii duhovnicești sau trupești pentru toți cei care o cheamă în ruga lor, creștinii de oriunde aleg să fie la Iași ȋn această zi de sărbătoare, să se ȋnchine la sfintele sale moaște aducătoare de tămăduiri. Orașul se transformă, pe drept cuvȃnt, ȋntr-un loc de pelerinaj și rugăciune, al cărei glas se ridică dintr-o mare de oameni cu buchete de busuioc ȋn mȃini și speranță ȋn suflet. Ocrotirea Maicii Parascheva se simte ȋn tot momentul, dar la mijlocul lunii octombrie, zi sfȃntă, lumina din candele este mai puternică și sufletul tȃnjește mai mult după curățenia ei.                                                                                     

 

 Luisa Ṭuculeanu