office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 25, Iulie 2015


Sfântul care aduce ploaia
Interviul lunii: Valy Ilieş
“Injecţia” de frumuseţe
Remodelare corporală pentru mămici
Beneficiile terapiei robot asistate
Pepenele roşu, antioxidantul de serviciu
Destinaţie culinară: Restaurantul Turnul de Apă
Leacuri din grădină: ceaiul de gălbenele
Biserica unui martir
Muzeul de Științe Naturale Piatra-Neamț
Cetatea de Scaun a Sucevei
File de ierbar: Să răsară busuioc(ul)…!
Locuri de poveste: La Medeleni…
Frumuseţi de lângă noi: Pietrele vii din Ţara Luanei
Senior Voyage – Tenerife

Sfântul care aduce ploaia

 

Sfântul care aduce ploaia
În miezul verii (pe 20 iulie), în luna lui Cuptor, este sărbătorită ziua Sfântului care aduce ploaia. Sfântul Ilie este adesea reprezentat în iconografia creştin-ortodoxă într-un car de foc, tras de cai iuţi, aprig, dar şi milostiv, care aduce binecuvântare în vreme de secetă. O binecuvântare este şi vara când urmează tipicul ei stabilit de pronie, cu bogăţii de miresme, grădini rupte din Rai, ape liniştite şi binefăcătoare; călătoriile sunt o încântare în dimineţi de opal şi cărări poleite la ceasul amiezii. Mersul naturii alege să nu se abată de la drum, deşi e stingherit de omul grăbit, care se ia la trântă cu timpul împotriva firii ori se lasă îmbătat de ideea atotputerniciei. Chiar şi aşa, verile mai au câte ceva din veşnicia de la sat, din neclintirea uliţelor lui Rebreanu, scăldate în căldura picurată din cerul dogorit şi tulburate de pasul balerin al unei pisici albe ca laptele. Doar că azi nu se mai aud viorile şi jocurile săltate la horele de duminică. Dar ar putea rămâne poezia…
                                                                                                Luisa Ţuculeanu

În miezul verii (pe 20 iulie), în luna lui Cuptor, este sărbătorită ziua Sfântului care aduce ploaia. Sfântul Ilie este adesea reprezentat în iconografia creştin-ortodoxă într-un car de foc, tras de cai iuţi, aprig, dar şi milostiv, care aduce binecuvântare în vreme de secetă. O binecuvântare este şi vara când urmează tipicul ei stabilit de pronie, cu bogăţii de miresme, grădini rupte din Rai, ape liniştite şi binefăcătoare; călătoriile sunt o încântare în dimineţi de opal şi cărări poleite la ceasul amiezii. Mersul naturii alege să nu se abată de la drum, deşi e stingherit de omul grăbit, care se ia la trântă cu timpul împotriva firii ori se lasă îmbătat de ideea atotputerniciei. Chiar şi aşa, verile mai au câte ceva din veşnicia de la sat, din neclintirea uliţelor lui Rebreanu, scăldate în căldura picurată din cerul dogorit şi tulburate de pasul balerin al unei pisici albe ca laptele. Doar că azi nu se mai aud viorile şi jocurile săltate la horele de duminică. Dar ar putea rămâne poezia…                                                                                               


Luisa Țuculeanu