Branché Nr. 35, Iunie 2016

Timp pentru visare

EDITORIAL

E-un aer de vară, plin de parfum de roze şi un soare ȋn car de foc; ȋmi amintesc de-o filă veche, de album pătat de vreme. Simţirea e veche, florile sunt noi de fiecare dată. Şi poate că aşa  se trăieşte, ȋn fiecare an apare acelaşi cadru şi totuşi e ceva diferit…Trebuie să fie diferit, dar ideal e ca tabloul să nu se depărteze prea mult de esenţă; să nu uităm cărarea bătută, cea care altă dată ne ducea, pesemne, ȋntr-o poiană de poveste, udată de-un rȃu rece şi ȋmpodobită cu verde de copaci bogaţi, cu grai omenesc şi nuieluşe fermecate. E drept, nu-i vară fără arşiţă, ploi scurte şi pămȃnt ȋnsetat, deşi e cruntă arşiţa de la un timp şi ploile sunt furioase. Ne-am pierdut cărarea ȋn poiana de poveste, cȃnd anotimpul soarelui era jucăuş, fermecător şi plin de viaţă năvalnică. Dar nu e tȃrziu pentru visare, cȃt cerul este-oglindă şi se aud ȋn depărtări rȃsete cu bucurie şi cercei la urechi, flori de soc la cingătoare, ghicitori ȋn dimineţi de-opal.

Luisa Țuculeanu