office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 28, Octombrie 2015


Aer de toamna
Interviul lunii: Dr. Dragoş Popa
Bolile colectivității
Criolipoliza
Coronarografia selectivă
Leacuri din grădină: varza
Destinaţie culinară: Conac Polizu
Delicii şi scofeturi: salatǎ de spanac cu prune şi brânzǎ
Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea Moldovei
Muzeul de Istorie a Farmaciei
File de ierbar: Domniţe la bal
Un loc binecuvântat
Frumuseţi de lângă noi: Focurile vii

Un loc binecuvântat

 

La poalele Muntelui Vasan se află Mănăstirea Secu, aşezământ monahal cu aspect de cetate medievală, care se profilează pe un fundal verde, odihnitor, alcătuit din păduri de brazi. Prin Munţii Neamţului au sălăşluit dintotdeauna sihaştri şi monahi, aşa încât nu este întâmplătoare existenţa şi statornicia unui astfel de monument duhovnicesc. Având o vechime de aproape 500 de ani, ne putem lesne da seama că vieţuirea mănăstirii datează încă din perioada domniei lui Petru Rareş, din jurul anului 1530. Din biserica schitului construită la acea vreme se mai păstrează astăzi doar o mică parte, drept mărturie trează a dragostei domnitorului pentru credinţă. 
Mănăstirea a trăit vremuri grele, mai ales în 1821, când lupta dintre eterişti şi turci provoacă mari pagube prin incendiul şi distrugerea parţială a lăcaşului, iar călugării şi luptătorii greci sunt răpuşi de sabie. Lucrările de restaurare pentru tot complexul monahal, realizate ulterior, oglindesc înfăţişarea pe care mănăstirea o are şi astăzi: demnă, senină şi luminoasă, atribute care nu trădează defel trecutul ei atât de zbuciumat. Referitor la arhitectura propriu-zisă, se întrevăd influenţele elementelor munteneşti cu cele moldoveneşti. Aerul muntenesc este dat de brâul faţadei, format din două rânduri de cărămizi. La interior, biserica păstrează structura de bază a primelor aşezăminte moldoveneşti. Dincolo de latura imediată, de suprafaţă a construcţiei, încărcătura spirituală este cea care o particularizează şi o evidenţiază în mod deosebit. Alături de icoanele împărăteşti de la catapeteasmă, îmbrăcate în argint sau candelabrul mare de alamă, de aproximativ 350 de kg, lucrat de călugării din mănăstire, găsim icoana Maicii Domnului din Pridvor, ce poartă urmele nelegiuirilor făcute de turci în 1821 şi icoana Maicii Domnului Cipriota, acestea fiind cele mai preţioase podoabe ale mănăstirii. Astfel de icoane făcătoare de minuni întăresc nădejdea că aici sunt locuri plăcute şi binecuvântate de Dumnezeu. 
Luisa Ţuculeanu

La poalele Muntelui Vasan se află Mănăstirea Secu, aşezământ monahal cu aspect de cetate medievală, care se profilează pe un fundal verde, odihnitor, alcătuit din păduri de brazi. Prin Munţii Neamţului au sălăşluit dintotdeauna sihaştri şi monahi, aşa încât nu este întâmplătoare existenţa şi statornicia unui astfel de monument duhovnicesc. Având o vechime de aproape 500 de ani, ne putem lesne da seama că vieţuirea mănăstirii datează încă din perioada domniei lui Petru Rareş, din jurul anului 1530. Din biserica schitului construită la acea vreme se mai păstrează astăzi doar o mică parte, drept mărturie trează a dragostei domnitorului pentru credinţă. 

 

Mănăstirea a trăit vremuri grele, mai ales în 1821, când lupta dintre eterişti şi turci provoacă mari pagube prin incendiul şi distrugerea parţială a lăcaşului, iar călugării şi luptătorii greci sunt răpuşi de sabie. Lucrările de restaurare pentru tot complexul monahal, realizate ulterior, oglindesc înfăţişarea pe care mănăstirea o are şi astăzi: demnă, senină şi luminoasă, atribute care nu trădează defel trecutul ei atât de zbuciumat. Referitor la arhitectura propriu-zisă, se întrevăd influenţele elementelor munteneşti cu cele moldoveneşti. Aerul muntenesc este dat de brâul faţadei, format din două rânduri de cărămizi. La interior, biserica păstrează structura de bază a primelor aşezăminte moldoveneşti. Dincolo de latura imediată, de suprafaţă a construcţiei, încărcătura spirituală este cea care o particularizează şi o evidenţiază în mod deosebit. Alături de icoanele împărăteşti de la catapeteasmă, îmbrăcate în argint sau candelabrul mare de alamă, de aproximativ 350 de kg, lucrat de călugării din mănăstire, găsim icoana Maicii Domnului din Pridvor, ce poartă urmele nelegiuirilor făcute de turci în 1821 şi icoana Maicii Domnului Cipriota, acestea fiind cele mai preţioase podoabe ale mănăstirii. Astfel de icoane făcătoare de minuni întăresc nădejdea că aici sunt locuri plăcute şi binecuvântate de Dumnezeu. 


Luisa Ţuculeanu