office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 58, Mai 2018


Recuperarea în Boala Parkinson
Criza adolescenţei
Paraziții intestinali la copii
Cum folosim cicoarea în uz intern
Importanța jocului și a jucăriilor pentru copil
Postul a dublat capacitatea de regenerare a celulelor stem din intestin
Interviu: Gabriela Petrea (părinte), APCA Botoșani
Corneea umană artificială a fost realizată în premieră cu o imprimantă 3D
Soluţii pentru un prânz sănătos, saţios şi echilibrat
Inovaţie medicală a cercetătorilor: o valvă artificială a inimii care creşte şi se regenerează singură, având potenţialul de a salva nenumărate vieţi

Criza adolescenţei

     

Autor: Anca Larionesei, psihoterapeut

 

ECOMED Botoşani, Piaţa Revoluţiei, Nr. 11

0757.079.355

 

 

Criza adolescenței nu este obligatorie, dar este frecvent întâlnită, având și o justificare psiho-somatică, fiziologică și desigur psihologică: este perioada din viața omului cu cele mai mari transformări. Am avut adolescenți care pe parcursul ședințelor de psihoterapie îmi spuneau că trăiesc cu impresia că nu își mai recunosc propriul corp de la o zi la alta, că se simt agitați, nervoși, neliniștiți fără a putea întotdeauna să găsescă un motiv care să justifice aceste stări.

         

Conflictele frecvente în care intră adolescentul cu cei din jur pot fi explicate de funcționarea diferită a creierului acestora. Această ipoteză a fost demonstrată printr-un studiu în care copiii și adulții au fost rugați să descifreze emoțiile de pe chipul  unor persoane fotografiate. S-a constatat că adulții au decriptat în mare parte corect emoțiile, în timp ce adolescenții au interpretat frica drept furie sau ostilitate. Cu ajutorul RMN-ului s-a putut observa că adulții își folosesc mai mult lobul frontal - zonă asociată judecății, în timp ce copiii activează amigdala - o zonă din lobul temporal care este legată de reacțiile emoționale.

 

         

Cum depistează părintele o criză sau o tulburare psihică la adolescent? Urmărind anumite simptome, fiindu-le alături în toată această perioadă. La adolescenți ne putem confrunta cu depresia "mascată", în care tristețea, apatia sunt înlocuite cu manifestări de agresivitate, ca și când adolescentul ar folosi un alt limbaj față de adult pentru a-și striga disperarea. Este important ca simptomele identificate să nu poată fi explicate de o cauză medicală, să se manifeste o durată mare de timp - cel puțin trei săptămâni, să afecteze funcționarea normal a  adolescentului pentru a se putea stabili un diagnostic. O dispoziție tristă tranzitorie nu este depresie. Un tânăr care trece printr-un episod depresiv va avea tendința să se izoleze de prieteni și familie, să își schimbe comportamentul alimentar (fie scade foarte mult în greutate, fie câștigă rapid kilograme), să își piardă interesul pentru toate activitățile care înainte îi făceau plăcere. Amenințările cu suicidul trebuie luate în considerare ca fiind un strigăt după ajutor ca și tentativele de suicid demonstrative, prin care se încearcă șantajarea părinților.

 

Din dorința de a trăi senzații noi, de a experimenta, de a adera la un grup, pot ajunge să consume alcool, droguri, să întrețină relații sexuale care să constituie traume psihologice cu amprentă puternică asupra dezvoltării ulterioare.

 

Această nouă generație de adolescenți a avut acces rapid la informații, față de generațiile anterioare. Se prea poate să se fi ars mai repede anumite etape, apărând un decalaj între dezvoltarea fizică și cea psihologică.

 

Din punct de vedere al psihosexualității apar transformări rapide. Adolescenții trec printr-o furtună hormonală care îi bulversează.  Caracterele sexuale sunt alimentate de hormoni. În cazul băieților testosteronul  le dă forță fizică mai mare, determină apariția părului pe față, îngroșarea vocii. Dacă organismul băieților prezintă un deficit din acest hormon se poate constata apariția ginecomastiei (dezvoltarea exagerată a mamelelor), sedentarism, obezitate, toate putând fi asociate cu depresia. Cu toate acestea fetele sunt mai frecvent afectate de dezechilibrul hormonal și din cauza consumului de anticoncepionale luate fără a consulta un medic în prealabil, de pastile pentru slăbit sau dietelor alimentare care de fapt presupun înfometare. Acum este, pentru mulți vârsta primei îndrăgostiri când fluturii din stomac îi rup de realitatea imediată, dar poate fi și perioada primelor decepții din dragoste care sunt trăite de asemenea la intensitate maximă. Din punct de vedere fizic, datorită maturizării antrenate de hormoni, adolescenții pot fi pregătiți pentru reproducere, însă existența unui decalaj între dezvoltarea fizică și cea emoțională poate conduce la debutul precoce al vieții sexuale cu consecințe triste în plan afectiv.

 

Criza este percepută acut de către părintele care spune că nu își mai recunoaște "COPILUL", ei bine, asta este și firesc, deoarece nu mai are de a face cu un copil. Adolescentul urăște să fie controlat, de aici tendința de a încălca regulile, de a testa limitele. Cum să reacționăm ca părinți?, să îi invităm la negociere, să le ascultăm punctul de vedere și , de ce nu, să îi lăsăm să greșească, să suporte consecinele propriilor alegeri pentru a păși pe calea maturizării.

         

Mereu le spun părinților proverbul "dacă vrei să ajuți un om nu îi da un pește, ci învață-l să pescuiască". De fapt peregătirea pentru adolescență ar trebui să începă mai devreme, altfel putâd fi prea târziu.  Educația se face cu dragoste, încă de când se naște copilul. Părintele va avea nevoie de răbdare pentru că multe revolte din perioada adolescenței sunt trecătoare. E greu să vezi că propriul copil pune mai mare preț pe părerea prietenilor, dar este perioada în care se identifică cu modele din afara familiei, din anturaj, din mass-media. Părintele este să îl asigure pe adolescent că îi va fi mereu alături, indiferent cât de puternică va fi zdruncinarea relației lor. 

 

Ca și tendință nefastă pe care o observ la cabinet, în ultimii ani, apar din ce în ce mai frecvente la adolescenți tulburările de comportament alimentar: anorexia și bulimia. Adolescenții anorexici își percep în mod eronat corpul ca fiind "gras","urât", prezintă teama intensă de a nu lua în greutate, chiar dacă sunt subponderali. Părinții pot observa cum aceștia își reduc drastic porția de mâncare, consumă laxative sau fac gimnastică ore în șir pentru a arde caloriile ingerate. Pe fondul înfometării apar tulburările gastrointestinale, insomniile, stări de oboseală cronică, căderea părului. În cazul fetelor se poate ajunge până la amenoree (lipsa menstruației). Am observat că persoanele cu anorexie își țin secretă nu numai afecțiunea, ci și emoțiile mistuitoare pe care le trăiesc. Tulburările de comportament alimentar sunt însoțite uneori și de depresie, sau anxietate. Dacă nu este diagnosticată și nu se intervine prin psihoterapie, medicație (dacă se impune), susținere familial aș zice eu, cea mai importantă adolescenții par "a se topi de pe picioare", putând ajunge la tulburări cardiace, renale, neuronale și chiar la tentative de suicid.

 

Psihoterapia adolescentului  impune și consilierea părinților, deoarece mediul familial este cel care poate dezamorsa crizele mai mici și mai mari. De cele mai multe ori dobândirea unor noi abilități de comunicare ajută enorm. Adolescentul învață CUM să  ceară noi libertăți, cum să își asume noul rol de viitor adult, iar părintele cum să permită intimitatea adolescentului, cum să îi accepte labilitatea emoțională (involuntară), cum să transforme reproșurile în îngrijorare transmisă sincer și cu iubire.

         

Adolescenții dispun de resursele necesare pentru a depăși această criză a vârstei, dar au nevoie de ajutor ca să le găsească, să le folosească. Această criză, deşi uneori dureroasă poate  presupune metamorfoza omizii în fluture .