office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 73, August 2019


3 expresii care îi fac rău copilului tău!
„Examenul” de intrare la gradiniță

„Examenul” de intrare la gradiniță

 

Autor: Ioana Cozma, psiholog

 

Psiholog educaţional, psihopedagog, psihoterapeut în formare în psihanaliza legaturilor de grup şi familie, Ioana Cozma lucrează la Educational Development Help unde oferă servicii de consilerepsihologică şi psihoterapie pentru copii, cupluri şi familii. De asemenea, colaboreză cu două grădiniţe particulare unde ocupă funcţia de psiholog.

 

          Fiecare  părinte ajunge mai devreme sau mai târziu să fie pus în fața luării deciziei de a  duce copilul la gradiniță. Odată ce acestă hotărâre a fost luată apar însă o serie de întrebări ale căror răspunsuri nu sunt întotdeauna ușor de găsit. Pe lângă întrebările legate de alegerea gradiniței, dacă să fie una particulară sau de stat, dacă să fie cu program prelungit sau cu program de doar 4 ore, dacă să fie aproape de casa părinților sau mai aproape de casa bunicilor,  apare și inevitabila întrebare: ”Este copilul meu pregătit să înceapă grădinița?”. Gradul de pregătire al unui copil de a merge la grădiniță poate fi definit cel mai bine de către părinți. Fiecare copil este unic în felul său, cu propriul său temperament și trăsături de caracter, cu propriul său ritm de dezvoltare, astfel încât nu este cel mai indicat să fie luat în calcul drept reper principal de a merge la grădiniță, vârsta cronologică. Studiile de specialitate ne arată că nu vârsta cronologică este cea care primează atunci când este vorba despre aprecierea posibilităților unui copil de a se integra într-o colectivitate, ci mai degrabă disponibilitatea copilului de a învăța, cât de capabil este copilul să comunice și să asculte, cât de bine se poate înțelege cu alți copii și/sau adulți.


          „Examenul” pe care îl au părinții de trecut în fața luării unei astfel de decizii este unul dificil. Dificultatea decurge din faptul că succesul sau dimpotrivă insuccesul resimțit de copil la acestă vârstă fragedă își poate puna amprenta asupra stării de bine, motivației sau stimei de sine a acestuia, precum și asupra modului  în care el se va raporta la alții în decursul vieții. Pentru ca acest examen să fie unul mai puțin dificil, părinții ar trebui să aibă în vedere unele aspecte:


Folosiți-vă în primul rând intuiția. Studiile au aratat ca intuiția maternă, acest ”al șaselea simț” ar a fi unul dintre cele mai importante  și sigure ”relee” de  semnalare a  unor probleme. Cu alte cuvinte, mama știe poate cel mai bine ce este bine sau nu pentru copilul ei. Din păcate, astăzi suntem prinși în vâltoarea vieții, suntem bombardați permanent cu informații, ne lăsăm influențați de anturaj. Poate că ar fi bine ca părinții să se oprească puțin și să se  gândească la ceea ce simt în legătură cu acestă decizie pe care o au de luat, la ceea ce simt că este benefic sau nu pentru dezvoltarea copilului, într-un cuvânt: să își asculte intuiția.


Încercați să identificați propriile temeri. ”E prea mic sa meargă la grădiniță!”, ”Dacă îl duc acum la grădiniță o să se îmbolnăveasă într-una!”, ”Sigur o să plângă dacă îl duc acum la gradiniță!”. Acestea sunt doar câteva din gândurile exprimate frecvent de părinți când ajung în momentul, dealtfel inevitabil,  de a trimite  copilul la grădiniță. Este posibil ca cel mic să fie pregătit, dar părinții să fie cei care nu sunt încă pregătiți. Acest lucru se poate datora fie faptului nu își pot vedea copilul plângând, fie că nu se pot încă despărți de el sau apreciază situația prin prisma propriilor experiențe neplăcute pe care le-au trăit ei înșiși la grădiniță sau școală. De aceea este bine să fie clarificate aceste temeri pentru că în mod involuntar acesteavor fi transmise copilului și îl vor pune pe copil în dificultate.


Nu faceți comparații cu alți copii și nu cedați la presiunile anturajului. Chiar dacă copilul vecinului are 3 ani, merge deja la gradiniță și știe să numere sau să recite poezii, nu este un motiv solid pentru părinți de a urma aceeași cale cu propriul copil. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare și dacă părinții nu consideră că micuțul sau micuța este pregătit/pregătită pentru grădiniță  ar fi mai bine să nu facă acest pas. Cu siguranță că este bine ca fiecare părinte să aibă cunoștințe clare despre ce ar trebui să știe și să poată un copil la o anumită vîrstă, însă doar  pentru a avea un reper în ceea ce privește dezvoltarea copilului lor.


Nu vă axați în luarea deciziei doar pe abilitățile academice ale copilului. În ultima vreme se pune un mare accent pe abilitățile academice ale copiilor de la o vârstă din ce în ce mai fragedă. Părinții sunt tentați și ei să se orienteze în luarea deciziei de a începe gradinița în funcție de cat de bine stiu copii să numere, să scrie chiar anumite semne pregrafice, să recite poezii etc. Cu siguranță că este de apreciat ca un copil să aibă achiziții cognitive solide însă nu trebuie scăpate din vedere multe  alte aspecte ce joacă un rol foarte important în adaptarea copilului la gradiniță și anume: capaciatea copilului de a relaționa cu copii și alți adulți decât cei cunoscuți, dacă poate sau nu să stea despărțit de mama lui, dacă are deprinderi elementare de igienă și autoservire, dacă are abilități de comunicare, dacă poate împărți jucăriile cu alți copii, dacă are o rezistență suficient de bună la frustrare etc.


Nu îl speriați pe cel mic cu grădinița. Grădinița reprezintă pentru copil un mare necunoscut, ceva despre care el nu are nicio reprezentare. Dacă în încercarea lor de a stabili unele reguli și a pune anumite limite copilului lor, părinții le vor spune copiilor  ”lasă că te duci tu la grădiniță și vezi tu!”  el va percepe grădinița ca pe ceva rău de care trebuie să se teamă și unde cu siguranță nu se va simți prea confortabil, ori adaptarea într-un grup, o colectiviate cum e cea de la grădiniță se referă în principal la starea de bine pe care copilul o va avea acolo. Astfel de amenințări îl vor face pe copil să nu își mai dorească să meargă la grădiniță.

 

Consultați un specialist. Când nu sunt siguri dacă au luat sau nu decizia corectă cel mai bun lucru ar fi ca părinții să ceară sfatul unui specialist. Nu de multe ori o astfel de vizită la specialist vine doar să confirme ceea ce părinții intuiau.