office@branche.ro       0727.340.355      0752.120.726

Branché Nr. 58, Mai 2018


Recuperarea în Boala Parkinson
Criza adolescenţei
Paraziții intestinali la copii
Cum folosim cicoarea în uz intern
Importanța jocului și a jucăriilor pentru copil
Postul a dublat capacitatea de regenerare a celulelor stem din intestin
Interviu: Gabriela Petrea (părinte), APCA Botoșani
Corneea umană artificială a fost realizată în premieră cu o imprimantă 3D
Soluţii pentru un prânz sănătos, saţios şi echilibrat
Inovaţie medicală a cercetătorilor: o valvă artificială a inimii care creşte şi se regenerează singură, având potenţialul de a salva nenumărate vieţi

Paraziții intestinali la copii

 

Autor: Dr. Cristina Cura, Medic specialist Pediatrie ARCADIA

 

Paraziții intestinali sunt organisme care trăiesc și se hrănesc în interiorul organismului uman (organism gazdă), din resursele acestuia. Transmiterea paraziților intestinali este mai frecventă la copii datorită sistemului imunitar încă imatur și se întâlnește mai ales la micuții care merg în colectivități (creșe, grădinițe, școli). Frecvența bolii este dificil de precizat deoarece datele sunt relative, având în vedere procentul de pacienți asimptomatici.


Cum se transmit paraziții intestinali?

Paraziții intestinali au diferite moduri de transmitere:

  • prin mâini nespălate;
  • contactul cu obiecte contaminate (lenjerie, jucării, prosoape, de pe mobilă sau alte suprafețe, clanța ușii);
  • ingestia de apă contaminată sau alimente contaminate (nespălate sau insuficient preparate termic);
  • prin contactul cu o persoană infectată, în lipsa unei igiene riguroase;
  • mersul desculț pe un sol contaminat.

Cum se manifestă prezența paraziților intestinali?

Din punct de vedere al expresiei clinice, parazitozele intestinale pot avea forme diferite de manifestare, de la formele ușoare, în care pacienții sunt asimptomatici (sau au simptome minore), până la pacienții care prezintă forme severe (complicate, convulsii/ocluzie intestinală).

Simptomatologia parazitozelor intestinale poate fi exprimată prin:

  • dureri abdominale însoțite sau nu de greață/vărsături;
  • lipsa poftei de mâncare;
  • iritabilitate, paliditate;
  • scădere în greutate;
  • mâncărimi sau jenă la nivelul anusului, iar la fetițe pot fi întâlnite și urinările frecvente și pruritul vaginal;
  • infecții ale pielii în jurul orificiului anal;
  • probleme de somn (din cauza mâncărimii);
  • erupții pe piele;
  • prezența sângelui în scaun;
  • tulburări de tranzit (diaree/constipație);
  • balonare și gaze intestinale;
  • convulsii;
  • blocarea tranzitului intestinal în caz de infestare masivă;
  • prezența paraziților în scaun.

Metode de diagnostic

Diagnosticul parazitozelor intestinale se stabilește de către medicul pediatru/de familie, pe baza manifestărilor clinice, coroborate cu rezultatele testelor de laborator. Este foarte important de știut faptul că parazitozele au moduri diferite de tratament și, de aceea, este important să cunoaștem care este parazitul care a determinat boala.

Testele care se efectuează pentru a se ști care este agentul etiologic al bolii (parazitul incriminat) sunt următoarele:

  • examentul coproparazitologic (uneori sunt necesare mai multe probe);
  • pentru Giardia lamblia se poate efectua un test rapid imunologic și cu sensibilitate mare direct din scaun (are avantajul de a detecta și chisturile distruse, spre deosebire de examenul microscopic efectuat la examenul coproparazitologic, la care se pot observa doar chisturile intacte ale parazitului);
  • pentru determinarea oxiurilor (enterobius vermicularis), cea mai eficienta metodă de depistare a ouălor este amprenta anală cu o bandă scotch;
  • în unele cazuri, paraziții intestinali pot fi observați cu ochiul liber în scaun sau în regiunea anală: oxiurii – mici și albi, cu aspect de fir de ață, limbricii (Ascaris lumbricoides) – viermi cilindrici, alb-roz cu extremități subțiri, a căror lungime poate ajunge până la 35 cm,  tenia – vierme lat a cărui lungime poate să ajungă la câțiva metri (este ca o panglică), la care în rare cazuri se pot elimina prin scaun ouăle libere/segmente de parazit;
  • uneori sunt necesare analize de sânge uzuale (pot arăta anemie, eozinofilie), alteori se efectuează teste speciale pentru depistarea  parazitului care a produs boala;
  • ecografia abdominală este o tehnică neinvazivă, care poate identifice în unele cazuri prezența parazitului și localizarea acestuia (rar) sau semnele indirecte (meteorismul abdominal), eventual complicațiile – prezența ocluziei intestinale.

Cum se tratează parazitozelor intestinale?

Tratamentul profilactic (sau de prevenție) se face prin:

  • igiena corectă a mâinilor cu apă și săpun a tuturor membrilor familiei;
  • folosirea unor surse sigure de apă pentru hidratare, spălarea alimentelor și pregătirea hranei;
  • tăierea și igiena riguroasă a unghiilor copiilor (acestea trebuie să fie tăiate scurt);
  • igienizarea cât mai bună a locuinței;
  • dezinfectarea și ștergerea frecventă a suprafețelor, mobilei, clanțelor de la ușă;
  • evaluarea periodică, prin examen coproparazitologic, a copiilor care frecventează colectivitatea și a personalului care intră în contact cu aceștia, în vederea diagnosticării și tratării cât mai rapide a parazitozelor.

Tratamentul curativ (medicamentos) se recomandă tuturor membrilor familiei, indiferent dacă prezintă simptomatologie sau nu. Medicamentele folosite sunt diferite, în funcție de parazitul care a determinat boala, la fel și durata tratamentului. Pe piața farmaceutică sunt prezente de asemenea siropuri naturiste cu rol adjuvant în parazitoze (acestea doar ajută, dar nu tratează boala).

De asemenea, este necesar tratamentul complicațiilor în cazurile de urgență (convulsii, ocluzie intestinală), dar și tratamentul carențelor nutriționale în cazul prezenței anemiei sau a altor deficiențe apărute din cauza parazitului, prin administrarea de suplimente cu fier și multivitamine.

 

www.arcadiamedical.ro